130 de ani de la nașterea lui Lucian Blaga! Nu a scos un cuvânt până la 4 ani, poetul își prevede moartea.
Lucian Blaga a fost una dintre personalitățile culturale ale României din perioada interbelică și a rămas în amintirea noastră datorită celor mai frumoase poezii. Astăzi, 9 mai, se împlinesc 130 de ani de la nașterea marelui gânditor român.
130 de ani de la nașterea lui Lucian Blaga! Nu a scos un cuvânt până la 4 ani, poetul își prevede moartea
Lucian Blaga, poet, dramaturg şi filosof s-a născut la 9 mai 1895, în satul Lancrăm din Judeţul Alba. Copilăria sa a stat, după propria-i mărturisire, „sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului „autodefinindu-se „mut ca o lebădă”; întrucât, viitorul poet nu a vorbit până la vârsta de patru ani.
Fiul preotului Isidor Blaga, Lucian, este al nouălea copil al familiei, iar mama lui, Ana Blaga, născută Moga, pe care autorul o aminteşte în scrierile sale ca pe o fiinţă primară.
Blaga a terminat şcoala elementară în limba germană, din Sebeş-Alba, urmând Liceul „Andrei Saguna” din Braşov. Blaga a fost pasionat de astronomie, a citit cu entuziasm pe Goethe, Schiller, Spinoza, Conta, Schopenhauer, Bergson, Platon.
La fel ca şi Mihai Eminescu, Lucian Blaga s-a format în cultura germană, cu care a intrat în contact de mic, în şcolile din Sebeş şi Braşov, iar ulterior a studiat la Universitatea din Viena, la care a obţinut titlul de doctor în filosofie cu o teză despre „Cultură şi cunoştinţă”.
Între 1926-1939 a activat în diplomaţie, fiind, pe rând, ataşat de presă şi consilier la legaţiile României din Varşovia, Praga, Berna şi Viena, ministru plenipotențiar la Lisabona.
Concomitent şi-a continuat activitatea literară şi ştiinţifică, tipărind volume de versuri, eseuri filosofice şi piese de teatru.
În anul 1936 a fost ales membru al Academiei Române, iar între anii 1939 și 1948 este ales profesor la Catedra de filozofia culturii a Universității din Cluj, apoi cercetător la Institutul de Istorie și Filozofie, dar și la Secția de istorie literară și folclor a Academiei, filiala Cluj.
În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu. Începând cu anul 1943 redactează revista Saeculum, care va apărea un an.
A continuat să fie profesor universitar până în 1948, atunci când a fost îndepărtat cu brutalitate de la catedră. După ce a fost îndepărtat de la catedră, din 1948 a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf.
A devenit cercetător la Institutul de Istorie și Filosofie, apoi bibliotecar șef și director adjunct la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei.
Își prevede moartea
Anul 1961 îl găsește pe Lucian Blaga în spital, la Cluj, cu probleme ale coloanei vertebrale. La sfârșitul lunii aprilie vine poetul Teohar Mihadaș. Bolnavul era ”o masă de var, numai ochii rămăseseră vii în el”. Filosoful a rostit cu voce stinsă: ”Mai sunt oameni care mă iubesc”.
În dimineața lui 4 mai, la vizita obișnuită, Lucian Blaga i-a relatat medicului Ștefan Hărăguș ”calm, fără să pară câtuși de puțin îngândurat, ca un fapt divers, visul pe care-l avusese în timpul nopții.
Se făcea că fiind la Paris, s-a dus împreună cu Basil Munteanu să viziteze cimitirul Pere Lachaise. Câțiva muncitori trebăluiau la morminte. După ce-i predă cheile cimitirului, Basil Munteanu își ia bun rămas de la prietenul său.
Blaga rămâne singur și începe să se plimbe printre morminte. Când însă vrea sa iasă din cimititr, își dă seama că a pierdut cheia cu care trebuia să deschidă poarta.
Cineva îi spune atunci că mai există o altă ieșire, în partea opusă a incintei, dar când ajunge în dreptul ei, aceasta era de asemnea zăvorâtă”. Semnificația era limpede.
Presimțea că se află la cumpăna dintre viață și moarte. În noaptea de 5 spre 6 mai, alături de bolnav se afla doar soția sa. La ora 3.30, poetul s-a trezit din somn, ”perfect lucid, respirînd greu” și i-a șoptit distinct Corneliei: ”-Peste un ceas mor!”.
Sub privirile neputinciose ale medicului de gardă și urmărit de privirile înrouate de lacrimi ale Corneliei, la ora 4.30, Lucian Blaga trecea la cele veșnice. Cauza decesului a fost ”neoplasm al coloanei vertebrale”.
A fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm.
URMĂREȘTE-NE ȘI PE GOOGLE NEWS
