Astăzi, 28 mai, se împlinesc 194 de ani de la nașterea lui Carl Filtsch, unul dintre marile talente muzicale ale Transilvaniei. A fost un elevul preferat al lui Chopin.
Carl Filtsch (28 mai 1830 – 11 mai 1845 ) născut la Sebeș, elev preferat al lui Chopin, pianist și compozitor, a fost unul dintre marile talente muzicale ale Transilvaniei.
194 de ani de la nașterea lui Carl Filtsch, sebeșeanul care a fost unul dintre marile talente muzicale ale Transilvaniei
Personalitatea, stilul componistic și 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐩𝐫𝐞𝐭𝐚𝐭𝐢𝐯 𝐚𝐥 𝐥𝐮𝐢 𝐂𝐚𝐫𝐥 𝐅𝐢𝐥𝐭𝐬𝐜𝐡 au străfulgerat lumea muzicală a Europei la mijloc de secol XIX. Acest lucru îl atestă relația pe care a avut-o cu cei mai de seamă compozitori ai vremii: Chopin sau Liszt, primirea la aproape toate curțile regale ale Europei, prezența lui în toate cercurile intelectuale semnificative ale Vienei sau Parisului și nenumăratele articole apărute în publicațiile vremii din fiecare colț al lumii pe care îl vizitase.
În ciuda dispariției lui neașteptate și premature, el a continuat să sălășluiască în conștiința tuturor acelora pe care a avut ocazia să-i atingă și să-i inspire. În acel moment, considerat una dintre cele mai strălucitoare stele de pe cerul Europei romantice, Filtsch și-a lăsat amprenta și asupra comunităților transilvănene prin cele două turnee întreprinse în patria pe care o îndrăgea atât de mult.
Această moștenire artistică a ajuns până la noi prin eforturile unor personalități și comunități deosebite ale secolului XX. Ele continuă și la început de secol XXI, putând servi ca model pentru readucerea, păstrarea și trăinicia unor valori care ne-au format și ne definesc.
Personalitățile care și-au propus să readucă în conștiinţa publicului moștenirea artistică lăsată de Carl Filtsch sunt Peter Szaunig și Walter Krafft, îndeosebi prin fondarea și organizarea Concursului și Festivalului Internațional de Interpretare Pianistică și Compoziție „Carl Filtsch” în România.
Dintre pianiștii care au făcut cel mai mult în cadrul acestei mișcări artistice se remarcă Csíky Boldizsár jr. şi Leonhard Westermayr, care nu numai că au înregistrat integrala lucrărilor lui Filtsch, dar le-au și interpretat în numeroase concerte atât în țară cât și străinătate.
Sensibilitatea și precocitatea lui Filtsch s-au putut dezvolta doar ca urmare a unui mediu socio-cultural unic din Sebeș și împrejurimi, caracterizat de anumite obiceiuri și modele de viață polietnice, tipice Transilvaniei.
𝐏𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚, 𝐬𝐭𝐢𝐥𝐮𝐥 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐨𝐧𝐢𝐬𝐭𝐢𝐜 𝐬̗𝐢 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐩𝐫𝐞𝐭𝐚𝐭𝐢𝐯 𝐚𝐥 𝐥𝐮𝐢 𝐂𝐚𝐫𝐥 𝐅𝐢𝐥𝐭𝐬𝐜𝐡 𝐏𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐝𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐚̂𝐧𝐮𝐥 𝐟𝐚𝐦𝐢𝐥𝐢𝐞𝐢 (𝟏𝟖𝟑𝟎-𝟏𝟖𝟑𝟕): Dragostea și afecțiunea primită în familie, atenția deosebită a părinților față de nevoile lui, activitățile și obiceiurile din casa părintească, l-au propulsat pe Filtsch să se dezvolte pe mai multe planuri esențiale, cum ar fi: auz muzical, multilingvism, studiu concentrat și prezență de scenă.
Se întâlnește cu marele compozitor Franz Liszt
𝐏𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐝𝐚 𝐯𝐢𝐞𝐧𝐞𝐳𝐚̆ (𝟏𝟖𝟑𝟕-𝟏𝟖𝟒𝟏): Implicarea familiei Bánffy în destinul lui Filtsch îi deschide drumul spre Viena unde are parte de tot ce avea mai bun acest oraș: profesorii cei mai de seamă – Wieck, Mittag, Sechter; prietenia unor personalități ca Liszt sau Thalberg și grația întregii curți imperiale. În 1840 Carl scrie familiei: „Franz Liszt este acum în Viena. Am fost la concertele sale și m-am întâlnit și în rest adesea cu el. I-am cântat în casa contelui Amadei.
Am vrut să-i sărut mâna, însă el a zis: „Nu, să nu faci asta, suntem colegi!” Când m-am întors la pian, mi s-a alăturat la improvizațiile mele, imitând cu stânga tunetul și cu dreapta fulgerul. Nu am auzit ceva mai frumos în viața mea. – Dumnezeule, cum poate să cânte acest om! Mi-a dăruit transcripția lui la Serenada lui Schubert cu dedicația: Copilului minune al Transilvaniei.” Întreprinde un turneu și în patrie, având un impact deosebit asupra publicului, ceea ce reiese din articolele apărute în presa vremii.
𝐏𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐝𝐚 𝐩𝐚𝐫𝐢𝐳𝐢𝐚𝐧𝐚̆ (𝟏𝟖𝟒𝟏-𝟏𝟖𝟒𝟑): A fost o perioadă specială în viața lui Filtsch. Pe lângă faptul că este elevul preferat al lui Chopin și un interpret cu adevărat excepțional al muzicii lui, Filtsch este în centrul atenției în toate cercurile înaltei societăți pariziene unde obține succes după succes interpretând lucrări monumentale.
De la declarațiile nemaiîntâlnite ale lui Meyerbeer, Chopin și Liszt, până la a primi cadou un pian de la Erard sau organizarea unei serate de adio cu 500 de invitați în casa baronului Rotschild, toate acestea relevă doar o parte din renumele pe care-l purta Filtsch la Paris. În august 1842 Joseph, fratele lui Carl, scrie părinților:
„În timp ce Chopin era plecat, Liszt s-a oferit să îi dea băiatului ore de pian. Braț la braț, Liszt îl prezintă ca pe un copil-minune din țara sa. Liszt nu este căsătorit, dar are o relație de 10 ani cu contesa d’Agoult, una dintre cele mai importante familii ale Franței, iar cele două minunate fete ale ei trăiesc împreună cu mama lui, madam Liszt. El ne-a invitat la o serată în casa acestei frumoase și amabile doamne. Întreaga aristocrație a muzicii și a științelor, chiar și Berlioz (același, căruia marele Paganini i-a oferit 20.000 fr. după ce i-a ascultat simfonia) și doamne din înalta societate a lumii întregi erau prezenți aici.
Carl a avut un mare succes și a fost declarat urmașul lui Liszt, la care acesta a declarat: „Dacă puștiul începe să călătorească prin lume, eu va trebui să-mi închid prăvălia!” Liszt i-a oferit orele gratuit, ca o obligație patriotică și pentru propria sa glorie, așa cum declara, în timp ce Chopin încasa regulat 20 de franci”.
Odată, după interpretarea Concertului său în mi minor, Chopin a declarat cu lacrimi în ochi „Dumnezeule, ce copil! Nici un om nu m-a înțeles așa de bine ca acest copil, este cel mai deosebit din toți cei pe care i-am întâlnit.
Nu este copie, este un sentiment, o simțire muzicală care îl face să cânte spontan, fără intenție, ca și când așa trebuie să fie. Aproape toate piesele mele el așa le cântă, fără să le fi auzit interpretate de mine vreodată, fără cea mai mică indicație din partea mea – el nu le interpretează exact ca mine, pentru că își pune propria amprentă – dar interpretarea lui nu este mai puțin valoroasă decât a mea.”
Îi cântă Reginei Victoria la Palatul Buckingham
𝐓𝐮𝐫𝐧𝐞𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐋𝐨𝐧𝐝𝐫𝐚 (𝟏𝟖𝟒𝟑): În 3 luni petrecute la Londra, alături de apariția deosebită în fața Reginei Victoria la Palatul Buckingham, lui Filtsch îi este atribuit și meritul de a-l fi făcut pe Chopin iubit de publicul englez. „Musical World” nota:
„Carl Filtsch este una din cele mai minunate apariții din istoria artei. În cele două luni de când se află la noi, el a dobândit un renume rar. El ne-a demonstrat că nu este capricios ca un adolescent, acest copil are chiar spiritul și energia unui bărbat. Nu există un viitor mai strălucit decât promite acest copil.”
„Musical World” mai scria „Carl Filtsch își merită pe drept renumele de a fi acela care l-a făcut pe Chopin să fie pe placul publicului englez. În plus și-a pus piatra de temelie la o glorie care – aceasta e profeția noastră – nu va avea egal în analele muzicii”. Regina i-a dăruit băiatului un lanț de aur ca semn al aprecierii ei.
Umbrele sfârșitului (𝟏𝟖𝟒𝟑 – 𝟏𝟖𝟒𝟓): Se întoarce pentru scurt timp în Viena, apoi își petrece vara lui 1844 fericit în Transilvania. În scrisorile lui apăruseră deja simptome precum gripa sau răgușeala.
La recomandarea medicilor, este trimis la Veneția la băi alături fiindu-i contesa Bánffy, însă deși spera și credea că este pe drumul spre însănătoșire, în vara anului 1845 îi lasă în urmă pe cei care-l iubeau atât de mult.
