Barbu Ștefănescu Delavrancea, omagiat la Alba Iulia la 167 de ani de la naștere.
Prozator și dramaturg, gazetar, avocat și orator, cu vocația perceperii evenimentelor politice și culturale în cele mai profunde sensuri ale acestora, ajunge în 1899 primar al Bucureștiului.
Barbu Ștefănescu Delavrancea, omagiat la Alba Iulia la 167 de ani de la naștere
Rămâne în literatură, însă, întâi de toate prin Hagi-Tudose și prin Trilogia Moldovei, o trilogie istorică formată din trei piese de teatru, despre care se spune că ar fi un răspuns la sângeroasele represalii ale răscoalei țărănești din 1907: Apus de soare (1909), Viforul (1910) și Luceafărul (1910).
La 12 mai 1912, ca o apreciere a întregii sale activități de prozator și dramaturg, scriitorul este ales membru al Academiei Române, urmând să rostească, peste un an, alocuțiunea omagială.
În ședința festivă în fața plenului întrunit la 22 mai 1913, Delavrancea rostește discursul ”Din estetica poeziei populare”, care va avea un ecou deosebit în lumea literară. În presa timpului sunt reproduse ample fragmente, evidențiindu-se forța inedită a scriitorului de a argumenta întreaga complexitate a creației populare.
S-a stins din viață la doar 59 de ani, la Iași, la 29 aprilie 1917. A fost tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una din primele femei-arhitect din România.
