Casă veche de aproape 180 de ani, din timpul Revoluției de la 1848, readusă la viață. Construită într-un cătun din Apuseni, un bărbat i-a redat strălucirea.
În 2021, Puiuleț Adrian, pasionat de munte și de valorificarea patrimoniului cultural, a cumpărat o casă veche din 1849, poziționată la altitudinea de 870 de metri, în Munții Trascăului.
Casă veche de aproape 180 de ani, din timpul Revoluției de la 1848, readusă la viață. Construită într-un cătun din Apuseni, un bărbat i-a redat strălucirea
A început procesul de reabilitare cu grijă pentru arhitectura autentică, iar rezultatul este o locuință de 30 de metri pătrați, care are toate șansele să fie încadrată ca monument istoric.
În 2001, Puiuleț Adrian a fondat alături de alți tineri Asociația de Turism și Ecologie Trascău Corp pentru a promova protecția mediului și turismul montan. Din 2015 activează în cadrul Consiliului Județean Alba, la Biroul Turism, unde se ocupă, printre altele, de dezvoltarea turismului montan.
Este interesat de istorie și patrimoniu cultural și a absolvit un master în cercetarea, conservarea și valorificarea patrimoniului cultural.
„În Apuseni, când te îndrăgostești de munte, te îndrăgostești și de oamenii săi. Am parcurs traseele montane din Alba de cel puțin trei ori pe jos și am construit, alături de asociație, singurul refugiu montan din județ (Refugiul Săruni).
Acolo am învățat meșteșuguri noi (folosirea motofierăstrăului, realizarea unui acoperiș, îmbinările bârnelor de lemn, confecționarea și montarea șindrilei etc.), m-am împrietenit cu localnicii și am înțeles că viața mea va fi mereu legată de munte și de viața la țară”, explică el.
Adrian a cumpărat terenul pentru refugiul montan de la tanti Ani, mama, și Florea, fiul, familie cu care s-a împrietenit rapid. În 2016 a descoperit pe teren o casă veche din 1849, cu o inscripție în chirilică. Și-a propus să o cumpere și să o salveze, fără să își dea seama că acesta era primul pas către viața la țară.
„Casa aparține administrativ de orașul Zlatna, județul Alba, pe Valea Ampoiului și e situată în fostul Cătun Citeră, care are un număr de doar patru imobile. Administrativ, acum nu mai e cătun, apare ca stradă. Este situată la altitudinea de 870 de metri, în Munții Trascăului, la nord de oraș”, adaugă proprietarul.
Cu sprijinul istoricului Cosmin Popa-Gorjanu, profesor în cadrul Universității din Alba Iulia, bărbatul a tradus inscripția în chirilică, care vorbește despre evenimentele din acea perioadă și notează finalizarea construcției în 7 iunie 1849.
„Contextul e dat de Revoluția de la 1848, care s-a extins până în vara anului 1849”, spune el. După evenimentele din 1848-1849 din Zlatna, a rămas o stare de tensiune și nesiguranță, agravată de incendierea caselor românești și represaliile împotriva participanților la revoluție.
Gărzile maghiare au continuat recrutarea tinerilor români pentru armata ungară, iar refuzul înrolării era pedepsit sever. Ca urmare, mulți români s-au retras în zone izolate, precum Citeră, un cătun care reprezenta un model al „crângurilor” din Apuseni.
„Am căutat apoi în arhive și am aflat că această căsuță a fost construită de Corpade Ioan (n. 1831 – avea 17 ani la data construcției), sprijinit de părinții săi. În cadastrul din 1913 am văzut că locul mai era numit „La Mărișcuța” (un diminutiv al numelui Maria). Am observat astfel, căutând în arhive că mama lui Ioan se numea Maria, soția s-a numit Maria, iar cand au avut un copil (pe care l-au botezat Gheorghe), acesta s-a căsătorit cu o femeie pe care a chemat-o Maria”, povestește Puiuleț.
Casa Florea, o a doua casă reabilitată și renovată pentru locuire
La Casa Florea a respectat aceleași principii ca la prima, dar a adăugat și elemente care țin de confort, având în vedere că aici locuiește ori de câte ori ajunge în zonă, în timpul săptămânii, weekend-uri sau concedii.
A amenajat două băi în stil cât mai autentic, dar și bucătăria, unde există o sobă pe lemne și un aragaz cu butelie. Mobilierul este tradițional din lemn, iar multe dintre obiecte sunt personalizate cu motive populare românești.
A reușit să amenajeze și cele două camere, unde a îmbinat elemente restaurate, cum ar fi tablourile vechi, cu cele moderne, cum ar fi un pat suprapus (făcut cu ajutorul unor meșteri locali) care se potrivește cu atmosfera de la interior, după cum susține.
„Toate podelele au fost reabilitate, șlefuite și tratate cu ulei de in (la cald, cu un amestec de ceară de albine), iar izolația între podele și beci/poditură și baie am realizat-o cu chit de pământ peste care am pus vată bazaltică.
Gresia și faianța, folosite mai ales în baie și în bucătărie (puțin), provin de la prietenul meu Florea, care le aduna pentru viitor”, precizează proprietarul, potrivit lovedeco.ro.
Casa Florea are o curte de aproape 6500 de metri pătrați. Aici a reparat zidurile de sprijin, a refăcut magaziile de lemne, a curățat o parte din pomii fructiferi, a creat un loc pentru focul de tabără, dar a și pregătit terenul pentru arat (intenționează să pună cartofi, iar apoi, în toamnă, să planteze secară).
„În spatele casei, în partea nordică, am refăcut clădirea care conține cuptorul de pâine (inclusiv cuptorul propriu zis care era deteriorat) și am creat o grădină în care plantez legume. În partea sudică, la aproximativ 50-60 de metri de clădire, există o fântână pe care am să o reabilitez. Chiar în fața clădirii a fost cocina de porci, pe care am demolat-o, dar am păstrat lemnul pentru o viitoare construcție”, zice bărbatul.
