În secolul al XIV-lea, autoritățile din Alba Iulia își doreau creșterea numărului de locuitori ai orașului, astfel că încurajau prin diverse proiecte de dezvoltare sporirea populației. Printre acestea se număra și obligația de a vinde terenurile dacă nu îți construiești o casă.
Ştiri despre măsurile administrative care vizau creşterea numărului de locuitori ai oraşului Alba Iulia, în secolul al XIV-lea, avem din perioada de păstorire a episcopului Dominic.
Cât costa un loc de casă în Alba Iulia anului 1360?
Documentele vremii ne înfăţişează diferite categorii de locuitori ai oraşului: iobagi (iobagiones), oaspeţi (hospites) şi orăşeni (cives). Proiectele de dezvoltare a orașului au urmărit sporirea populației prin atragerea iobagilor din sate.
Alba Iulia, anul 1357. Episcopul a cerut să se anunţe public în târgurile oraşului obligaţia ca toţi deţinătorii de sesii fără construcţii să ridice case şi clădiri pe acele locuri, într-un răstimp de trei ani. Aceia care nu puteau îndeplini cerința erau obligați să vândă terenurile respective altor locuitori.
Alba Iulia, anul 1360. La expirarea termenului, episcopul a însărcinat pe orăşenii mai bătrâni (cives seniores) şi pe oaspeţii mai însemnaţi (potiores hospites civitatis) să facă o estimare dreaptă a valorii unui loc rămas fără construcţii.
În documentele vremii găsim şi un exemplu concret. Stăpânul decedase, iar moştenitorul său de drept nu era de găsit. Parcela avea ca vecini pe un anume Hanko, fratele lui Tych şi pe Nicolae, fiul lui Gachal.
Cât costa un loc de casă?
Valoarea locului a fost stabilită la trei mărci de argint. Marca utilizată în Ardeal pentru măsurarea metalelor prețioase avea greutatea de 206,768 grame.
Episcopul a donat locul unui iobag, Ladislau, fiul lui Laurenţiu, cu condiţia să plătească cele trei mărci drept compensație moştenitorului. În schimb, dobândea drept deplin de stăpânire asupra clădirilor ridicate de el pe acea parcelă.
Citește și: Chinurile lui Lucian Blaga la finalul vieții: Ia morfină și își prezice moartea. E cenzurat și după deces
Obiectivul creşterii populaţiei oraşului pare că a fost urmărit constant de episcop. Din 1363 apar ştiri nu numai despre foşti posesori iobagi din Alba Iulia, ci şi despre stabilirea în oraş a unor meseriaşi sau chiar slujitori.
Din aceste frânturi de istorie, putem reconstitui aspecte din viaţa locuitorilor laici ai oraşului Alba Iulia, meseriile şi ocupaţiile lor, proprietăţile, denumirile uliţelor oraşului medieval, relaţiile dintre orăşeni, oaspeţi și iobagi pe de-o parte şi episcopul, clericii şi monahii din Alba Iulia, de cealaltă parte.
