Cetatea din Ardeal care s-a făcut praf și pulbere în timpul revoluției lui Avram Iancu. Soldații s-au pus pe băut și prăjit, dar ce a urmat a fost dezastruos.
De-a lungul secolelor, fortificația a servit ca reședință voievodală, închisoare și refugiu pentru diverse personalități istorice. Însă, în acea zi fatidică, orașul Deva a fost martorul unui dezastru ce a schimbat radical soarta cetății.
Cetatea din Ardeal care s-a făcut praf și pulbere în timpul revoluției lui Avram Iancu. Soldații s-au pus pe băut și prăjit, dar ce a urmat a fost dezastruos
Cetatea de la Deva a fost construită în timpul regelui ungar Bela al IV-lea, în anul 1264. Aceata se află în vârful unei stânci înalte de 250 de metri, pe dealul la poalele căruia se întinde oraşul Deva.
După invazia tătarilor, a fost construită o cetate nouă de către regele Bela al IV-lea, primul document despre cetate datând din 1264. În 1302, cetatea aparţine voievozilor transilvăneni. În 1580 este întărită, aici câştigând lupta Torok Janos împotriva pasei Kasim.
Cetatea a început să capete valoare militară de abia în secolul al 17-lea. După ce turcii cuceresc Oradea, cetatea de la Deva rămâne singura neocupată. Printre stăpânii cetăţii de la Deva se numără marele comandant militar Ioan de la Hunedoara (1407-1456), pricipele transilvănean Bocskai Istvan (1557-1606), principele şi regele maghiar Gabriel Bethlen (1580-1649). Sub Gabriel Bethlen este adăugat pe latura de SE un turn bastionar.
În închisoarea cetăţii a stat David Ferenc, primul episcop unitarian din Ardeal. El a murit acolo în 15 noiembrie 1579 şi este înmormântat în cetate.
Tot la această închisoare, generalul Basta a dorit să îi execute conducătorii transilvăneni. În 1657 a fost ocupată de otomani. În timpul revoluţiei lui Rakoczi, în 1704, cetatea cade în mâinile curuţilor.
Din 1713 încep lucrări de transformare a cetăţii într-o fortificaţie bastionară. Între 1717-1719, cetatea este din nou întărită. În 1752, chiar dacă a scăzut din importanţă militară, cetatea este reînoită.
În 1784, cetatea a fost atacată în timpul răscoalei ţărănimii iobage din Transilvania, printre care s-au aflat şi moţii Horia, Cloşca şi Crişan. Aici au fost executaţi ţăranii şi minerii care au fost prinşi, potrivit adevărul.ro.
Cetatea explodează
În timpul revoluţiei maghiare din 1848-1849, cetatea se afla în mâinile soldaţilor austrieci aflaţi sub conducerea comandantului Kudlich. Lupte au avut doar după eliberarea Transilvaniei de Nord de către generalul polonez Bem.
În februarie 1849, aici au ajuns şi revoluţionarii conduşi de Avram Iancu, ca prietenii austriecilor. Revoluţionarii maghiari au reuşit să ocupe cetatea. A făcut parte din cele trei cetăţi ocupate honvezi, după Buda şi Arad.
Pe 13 august 1849, Cetatea Deva a fost distrusă într-o explozie catastrofală, punând capăt unei istorii îndelungate de evenimente marcante și secrete bine păstrate.
În dimineața acelei zile, un zgomot înfricoșător a răsunat peste oraș, urmat de un nor dens de fum care s-a ridicat deasupra dealului cetății.
În doar câteva clipe, zidurile impunătoare s-au prăbușit, iar resturile clădirilor s-au împrăștiat peste casele din apropiere. Incendiul ce a urmat a devastat complet ruinele, lăsând în urmă doar amintirea unei fortărețe ce dominase peisajul timp de secole.
Tragedia a avut un impact uman devastator. Dintre cei 328 de oameni aflați în cetate, doar câțiva au reușit să supraviețuiască.
Printre aceștia se număra un caporal și fiul său, în timp ce numeroși alții, inclusiv o mamă cu copilul său, și-au pierdut viața la porțile cetății. Bucăți de ziduri și resturi de clădiri au fost proiectate la mare distanță, distrugând acoperișuri și provocând panică printre locuitorii orașului.
Investigațiile ulterioare au stabilit că explozia a fost cauzată de neglijența unor soldați care manipulau praf de pușcă în mod imprudent.
Se pare că aceștia fumau și prăjeau alimente în curtea cetății, fără să conștientizeze pericolul pe care îl reprezentau butoaiele pline cu praf de pușcă. Un singur incident a fost suficient pentru a declanșa un lanț de evenimente ce a dus la distrugerea ireversibilă a cetății.
Deși Cetatea Deva nu și-a mai recăpătat niciodată gloria de odinioară, ruinele sale continuă să fie un simbol al trecutului tumultuos al Transilvaniei, potrivit historia.ro.
