vineri, mai 31, 2024
Pentru publicitate ne puteți suna la 0770552586 sau scrie la adresa contact@albapress.ro
AcasăCulturăIstorieCine era transilvăneanul care a fost strămoșul UE? A vrut să creeze...

Cine era transilvăneanul care a fost strămoșul UE? A vrut să creeze Statele Unite ale Europei

Date:

Știri relevante

spot_img

Cine era ardeleanul care a fost strămoșul UE? Cu 40 de ani înainte ca premierul britanic Winston Churchill să lanseze ideea realizării Statelor Unite ale Europei, un avocat și politician născut în Lugoj promovase un plan de creare a unei Europe unite, cel puțin la nivelul monarhiei austro-ungare, în cadrul reorganizării Imperiului pe baze de naționalitate.

Uniunea Europeană este o construcție politico-economică ce face deja parte integrantă inclusiv din viața românilor, de 17 ani.

Cine era transilvăneanul care a fost strămoșul UE? A vrut să creeze Statele Unite ale Europei

Crearea sa a fost un proces lent, care a debutat după Al Doilea Război Mondial, fiind văzută atunci ca un răspuns la naționalismul extremist ce devastase continentul, dar și tot mapamondul.

Într-un discurs ținut la 19 septembrie 1946 la Universitatea din Zürich, Elveția, Winston Churchill a promovat ideea apariției Statelor Unite ale Europei.

Au existat mai multe etape tranzitorii, de la înființarea Consiliului Europei, în 1949 și a Comunitatății Europeane a Cărbunelui și Oțelului, în 1952, până la crearea Comunității Economice Europene (CEE), în 1957 și a Comunitățile Europene, zece ani mai tîrziu.

Dar Uniunea Europeană, în forma pe care o cunoaștem astăzi, a luat ființă oficial în urma Tratatului de la Maastricht, e a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.

Citește și: O elevă de la Colegiul Național „David Prodan” Cugir, în top la Olimpiada de Limba Engleză: „Poți să faci orice îți propui”

România a devenit membră UE în 2007, Uniunea cuprinzând, la ora actuală, 27 de state.

Revenind la ideea lui Churchill de creare a Statelor Unite ale Europei, trebuie spus că aceasta avea deja o vechime de 40 de ani atunci când premierul britanic a enunțat-o.

Și aparținuse unui român născut la Lugoj, pe 16 octombrie 1863, în Imperiul Austro-Ungar la acea vreme.

Este vorba de juristul și politicanul Aurel C. Popovici care a fost impregnat cu spiritul multicultural central european, încă din tinerețe.

El urmează Liceul Român din Beiuș în anii 1880 1884, un important centru de instruire temeinică pentru tinerii acelor ani. Se pare că ajunge și la liceul din Brașov, conform banatulazi.ro.

Mulți intelectuali români din Banat sau din Ardeal au pus bazele cunoștiințelor lor în orașul de la una dintre marginile imperiului, dar aflat în apropiere de frontiera cu Regatul României și care a fost un adevărat centru al românismului.

Se scolește în Austria

Ulterior, datorită capacităților sale intelectuale, tânărul Popovici ajunge la Viena, în 1885. 

S-a înscris la Universitatea din capitala Imperiului pentru a studia, în paralel, medicina și filozofia (studii politice). Termină studiile universitare la Graz, unde s-a transferat între timp.

Contextul politic era unul complicat pentru români, în condițiile realizării Imperiului Austro-Ungar, un compromis între națiunile dominante ale acestuia.

După această dată, guvernul maghiar a adoptat o poziție rdicală, prin care toți locuitorii Ungariei erau considerați o singură națiune, adică toți erau considerați unguri.

Firește, ideea de „națiune politică ungară” nu convenea celorlalte etnii componente din conglomeratul de regat.

Și asta cu atât mai mult cu cât Imperiul era format din 11 grupări etnice distincte, din care doar două, germanii şi ungurii (care împreună formau doar 44% din totalul populaţiei) deţineau puterea de control.

Citește și: VIDEO Imagini extraordinare cu rotitul cocoșului de munte în pădurile Parcului Natural Apuseni. E unul dintre cele mai spectaculoase ritualuri nupțiale

Celelalte nouă grupări etnice (cehii, polonezii, rutenii, românii, croaţii, slovacii, sârbii, slovenii şi italienii) nu deţineau aproape nici un fel de putere, potrivit politeia.org.ro.

Aurel Popovici publică o opinie tranșantă în această privință scriind printre altele protestul „Replică”, în 1892. 

Cu un an înainte, devenise unul dintre liderii Partidului Naţional Român şi redactor al gazetei Tribuna.

Tot în 1892, împreună cu alți intelectuali români ai Partidului Național Român, a semnat celebrul document „Memorandumul Transilvaniei”.

În cadrul acestuia liderii politici români transilvăneni pledau pentru egalitatea în drepturi a românilor cu maghiarii din Transilvania și cereau încetarea persecuțiilor și a încercărilor de maghiarizare.

Deși trimis lui Franz Ferdinand, Prințul Moștenitor, care l-a retransmis Parlamentului de la Budapesta, Memorandumul s-a întors la inițiatorii săi necitit de factorii de decizie, arătând „interesul” acestora pentru această chestiune.

În anul 1893, Popovici s-a mutat în Austria, apoi în Italia și mai târziu în România. În 1899, a fondat la București revista „România Juna”.

Pune pe foaie „Statele Unite ale Austriei Mari”

În 1906, Aurel Popovici creionează una din primele construcții teoretice pentru a realiza o Europă unită. Este drept, el gândea un proces de reorganizare și de federalizare a Imperiului Austro-Ungar, de aceea numele creației sale politice era de Statele Unite al Austriei Mari.

Prin cunoștințe comune reușește în mod miraculos să intre într-un grup de persoane din preajma arhiducelui Franz Ferdinand și încearcă să-și promoveze ideea transformării Imperiului într-o uniune de statefederale. 

Așa ar fi arătat Statele Unite ale Austriei Mari, în viziunea de la 1906 a lui Aurel Popovici – Foto: politeia.org.ro

Proiectul său era inspirat din modelul altor republici federale viabile și, în primul rând, cel al Statelor Unite ale Americii, exemplu ce fusese preluat și de Mexic și Brazilia.

Conceptul presupunea înfiinţarea a 15 provincii autonome (state), constituite pe principiul naţionalităţii, respectând frontierele etnice, beneficiind de o largă autonomie internă, după modelul elveţian sau american.

Era prevăzută, de asemenea, o întărire considerabila a executivului central şi folosirea sistematică a limbii germane în administraţie şi ca limbă oficială.

Una din consecinţele cele mai importante ale așa-numitului „plan Popovici” era pierderea importanţei jucate de Ungaria.

Cele 15 provincii-state erau:

– Deutsch-Österreich (Austria germană, astăzi Austria şi Tirolul de Sud)
– Deutsch-Böhmen (Boemia germană, partea de nord-vest a Cehiei de astăzi)
– Deutsch-Mähren (Moravia germană, partea de nord-est a Cehiei de astăzi)
– Böhmen (Boemia, partea sudică şi centrală a Cehiei de astăzi)
– Slowakenland (Slovacia)
– West-Galizien (Galiţia de vest, parte a actualei Polonii)
– Ost-Galizien (Galiţia de est, parte a actualei Ucraine)
– Ungarn (Ungaria)
– Seklerland (Ţara Secuilor, parte a României de astăzi)
– Siebenbürgen (Transilvania, Banat şi Bucovina, parte a României şi Ucrainei de astăzi)
– Trento (Trentino, parte a Italiei de astăzi)
– Triest (Trieste), parte a Italiei de astăzi)
– Krain (Carniola, Slovenia de astăzi)
– Kroatien (Croaţia)
– Woiwodina (Voivodina, parte a Serbiei de astăzi)

În plus, unele enclave vorbitoare de limbă germană din Transilvania de est şi în alte locaţii ar fi avut o autonomie limitată.

Proiectul lui Aurel C. Popovici a fost interpretat ca o contrapondere la contextul destructiv şi centrifug din Europa Centrală, prin teoria lui puternic centralistă a unei guvernări puternice centrale, care să coordoneze un context federal. 

Datorită rezistenţei opuse de partea maghiară, dar mai ales a asasinării prinţului Franz Ferdinand, la Sarajevo, în 28 iunie 1914, modelul propus de Popovici a pierdut orice şansă de a mai fi implementat.

Apoi, s-a declanșat urgia Primului Război Mondial. În acest context, Popovicia fost nevoit să se retragă în Elveția, țară ce și-a păstrat neutralitatea în Marele Război, așa cum avea s-o facă și în următorul.

Citește și: RMGC și Gabriel Resources au dat statul român, din nou, în judecată. Contestă sechestrul pus pe acțiunile companiei

Din păcate, Aurel Popovici a murit la 9 februarie 1917, în Geneva, la doar 53 de ani, fără a mai vedea rezultatele pentru români a încheierii conflictului generalizat.

Nu s-a mai putut bucura de destămarea Imperiului și de crearea României Mari, proces încheiat la finalul lui 1918.

Conform dorinței sale de a fi cât mai aproape de frontierele de atunci, dinainte de Marea Unire, ale Regatului României, afost înmormântat în cimitirul de lângă Biserica Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului.

40 de ani după ce gândise planul unei Europe centrale unite, Churchill ăi va prelua ideea care se va transforma mai tîrziu în ceea ce azi numim Uniunea Europeană.

spot_img

Ultimele știri

spot_img
spot_imgspot_img
spot_img

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Sari la conținut