Martirii de la „1 Decembrie 1918” au realizat Marea Unire, dar au sfârșit în mod tragic în închisorile comuniste.
Marea Unire de la 1 Decembrie s-a făcut cu mari sacrificii. Dacă drumul spre Unirea tuturor românilor a fost anevoios, România trebuind să lupte cu arma în mână, plătind cu un mare număr de vieți omenești, pentru elitele care au făcut posibilă Unirea, calvarul va începe după 30 de ani.
Cine sunt martirii de la „1 Decembrie 1918”?
După venirea la putere a comuniștilor, aceștia și-au îndreptat ura împotriva românilor care au jucat rolul politic central în Unirea de la 1 Decembrie 1918.
„Momentul 1918 a constituit apogeul unității românilor. Singurii care s-au opus au fost bolșevicii… Imediat ce a ajuns la putere, Partidul Comunist din România a procedat la distrugerea tuturor partidelor și personalităților care au contribuit la Marea Unire de la 1918.
Rând pe rând, au fost arestați și condamnați, cu sau fără proces, liderii istorici care simbolizau Unirea, țărăniștii și liberalii, clericii și militarii, social-democrații și sindicaliștii, ardelenii, bănățenii, bucovinenii, basarabenii.
O mare parte dintre aceștia au murit în închisoare. Au scăpat de această soartă doar cei care muriseră înainte sau se aflau în străinătate.
A fost un genocid al elitelor, care a întrerupt pentru o jumătate de secol legăturile firești cu democrația occidentală”, menționează scriitorul Romulus Rusan.
Zeci de lideri politici și ai societății de la 1918, care au făcut posibilă Unirea, au fost băgați în pușcărie de comuniști.
Unii nu au mai ieșit niciodată.
Iuliu Maniu va muri, la vârsta de 80 de ani, la Sighet
Iuliu Maniu, unul dintre principalii artizani ai unirii Transilvaniei cu România, s-a născut la 8 ianuarie 1873, în satul Bădăcin, judeţul Sălaj.
S-a implicat în lupta de emancipare a românilor din Austro-Ungaria încă din anii studenţiei, când a susţinut acţiunile desfăşurate prin Memorandum. A fost ales preşedinte al Societăţii studenţilor români, sârbi şi slovaci din Budapesta (1894), care urmărea crearea unui front comun al naţionalităţilor aflate sub dominaţia austro-ungară.
În 1896 a fost ales membru în comitetul naţional al Partidului Naţional Român din Transilvania, iar din 1904 – vicepreşedinte al PNR.
În 1915, în plină desfăşurare a Primului Război Mondial, după absolvirea Şcolii de Ofiţeri de Rezervă, Iuliu Maniu a fost trimis pe frontul rusesc, apoi pe cel italian.
La 2 decembrie 1918 a fost ales preşedinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei şi şef al Resortului de Interne, organism provizoriu menit să pregătească trecerea puterii către organismele de stat ale României Mari. A îndeplinit cele două funcţii timp de doi ani, până la 4 aprilie 1920.
Maniu avea să fie în fruntea politicii românești, ca lider al Partidului Național Țărănesc.
S-a numărat printre oponenţii comuniștilor care îi vor plăti cu ură. În iulie 1947, partidul său a fost scos în afara legii, iar Iuliu Maniu, Ion Mihalache şi ceilalţi conducători au fost arestaţi, judecaţi şi condamnaţi. Iuliu Maniu a fost condamnat pentru înaltă trădare şi spionaj în favoarea anglo-americanilor.
Maniu, alături de alţi fruntaşi ţărănişti, a fost întemniţat întâi în penitenciarul Galaţi, iar din august 1951, la Sighet. Aici, a murit la 5 februarie 1953, la vârsta de 80 de ani. A fost aruncat într-o groapă anonimă, rămăşiţele sale neputând fi identificate nici până astăzi, notează Agerpres.
Iuliu Maniu nu a fost un caz izolat.
Martirii Unirii de la 1 Decembrie 1918
Iuliu Hossu a citit Proclamația Unirii. A fost privat de libertate timp de 20 de ani.
Iuliu Hossu a fost cel care a citit, la 1 Decembrie 1918, din însărcinarea Marelui Sfat Național Român, mulțimilor adunate la Marea Adunare Naționale de la Alba Iulia, proclamația de unire a Transilvaniei cu Regatul României. A avut un destin tragic, fiind închis de comuniști.
În iunie 2019, Papa Francisc l-a beatificat la Blaj pe Iuliu Hossu, alături de alți 6 episcopi greco-catolici uciși sau prigoniți de comuniști între anii 1950 – 1970.
Iuliu Hossu moare cu Securitatea pe urmele lui
În 1917 a fost numit episcop de Gherla. Figură proeminentă în timpul evenimentelor Unirii Transilvaniei cu Regatul României în 1918, a fost renumit și pentru activitatea sa pastorală.
În 1930, Eparhia sa devenind „de Cluj-Gherla”, episcopul Hossu și-a stabilit reședința la Cluj.
După instaurarea regimului comunist, împreună cu toți ceilalți episcopi greco-catolici, a respins fără teamă toate manevrele autorităților comuniste care vizau dezorganizarea și, în final, scoaterea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice Române.
I-a pregătit pe credincioși pentru zilele grele care urmau.
A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948, împreună cu ceilalți episcopi români uniți, în cadrul prigoanei staliniste dezlănțuite împotriva Bisericii Greco-Catolice. Între 1950 și 1954, a fost întemnițat la închisoarea din Sighet, în urma refuzului său repetat de a-și părăsi Biserica.
Ion Mihalache – înființează, după Unire, Partidul Țărănesc. Este arestat după înscenarea de la Tămădău. Arestat în 1947, ajunge în închisoarea Râmnicu Vâlcea. Moare, la 81 de ani, în detenție.
Gheorghe Brătianu – A fost erou în primul război. I se stabilește domiciliu forțat în 1947. Este arestat fără mandat în 1950. Moare, trei ani mai târziu, în penitenciarul Sighet.
Silviu Dragomir – secretar la Marii Adunări a Unirii, ministru. A fost arestat la Sighet și a stat cinci ani în temniță.
Ioan Lupaş – demnitar în Consiliul Dirigent, deputat, a fost privat de libertate cinci ani, la Sighet.
Pantelimon Halippa – președintele Sfatului Țării de la Chișinău. Arestat în 1950, a fost predat autorităților sovietice care l-au condamnat la 25 de ani de muncă. Readus în țară, este arestat la Aiud.
Ion Flueraș – membru al Consiliului Dirigent. Arestat în 1948, moare în temniță cinci ani mai târziu.
George Grigorevici – a militat pentru unirea Bucovinei cu țara. A murit în închisoarea Văcărești în 1950.
Ion Nistor – istoric și militant unionist bucovinean, membru în Comitetul care a decis Unirea cu România. A fost închis cinci ani.
Bibliografie:
Romulus Rusan – Cronologia și geografia represiunii comuniste;
Romulus Rusan – Memorialul românesc de la Sighet;
