Cronica secretă a dacilor sau un fals genial? Misterul controversatelor tăblițe de la Sinaia: plăcile din aur ar fi fost topite.
Unul dintre cele mai controversate mistere arheologice ale României este legat de celebrele tăblițe de la Sinaia, un set de scrieri realizate pe plăci de aur, într-o limbă necunoscută, descoperite pe locul unui altar păgân. Unii presupun că tăbliţele de la Sinaia ar fi o cronică a dacilor – menţionează nume de regi daci şi toponime dacice.
Cronica secretă a dacilor sau un fals genial? Misterul controversatelor tăblițe de la Sinaia: plăcile din aur ar fi fost topite
Istoria celor 300 de tăbliţe din Sinaia, găsite de Regele Carol I la inceperea lucrărilor Castelului Peleş, la 1875, este plină de controverse. Istoricii şi arheologii se întrec în opinii care mai de care mai controversate despre tăbliţele din aur scrise de daci, care, ulterior, ar fi fost topite din ordinul Regelui. Copii ale acestor tăbliţe, făcute din plumb, se găsesc, însă, la Institutului de Arheologie ”Vasile Pârvan” din Bucureşti.
Unul dintre cele mai controversate mistere arheologice ale României este legat de celebrele tăblițe de la Sinaia, un set de scrieri realizate pe plăci de aur, într-o limbă necunoscută, descoperite pe locul unui altar păgân. Unii presupun că tăbliţele de la Sinaia ar fi o cronică a dacilor – menţionează nume de regi daci şi toponime dacice.
Potrivit unei variante a poveștii, în jurul anului 1875, când s-a turnat fundația Castelului Peleș, a fost descoperit un tezaur uriaș care conținea sute de plăci din aur cu o scriere neobișnuită.
Pe lângă plăcile de aur, lucrătorii ar fi descoperit și monede de tip Maia și Sarmis, ambele tezaure considerându-se că ar fi intrat, în mod tacit, în posesia regelui Carol I.
Din ordinul Regelui Carol, aceste plăci au fost copiate în plumb, la Fabrica de cuie din Sinaia. Scopul acestei operațiuni ar fi fost acela de a păstra informația istorică, aurul urmând să fie folosit în alte scopuri. Țara se afla la doi ani distanță în timp față de Războiul de Independență din anul 1877, iar acest aur ar fi urmat să fie folosit pentru cheltuielile de război.
Odată realizate, copiile în plumb ar fi ajuns la Mănăstirea Sinaia, de unde, la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu înființarea Muzeului Național de Antichități, ar fi fost transferate la București, fără a fi însă înregistrate. „Istoria acestor plăcuţe îşi are începutul în urmă cu un secol, la Mănăstirea Sinaia, unde le-a adus nu se ştie cine. Erau în număr de 100, unele dintre ele având 10 kilograme, dar la Institutul de Arheologie există acum doar 35 neinventariate şi mai sunt încă vreo 50 risipite prin alte locuri.
Există părerea că ar fi fost de aur, iar cele care au rămas nu sunt altceva decât nişte replici în plumb. Privindu-le, însă, cu luare aminte, impresia este de autenticitate. Au fost numite pornindu-se de la propensiunea acestuia de a inventa un alfabet getic în polemosul său cu Grigore Tocilescu”, arată istoricul George Coandă, în lucrarea sa „Vechi coduri ale românilor”.
Dintre cele peste 200 de plăci din plumb intrate în administrarea instituției bucureștene, în anii 1970 nu mai putea fi găsită niciuna, pentru ca în anii 2002, 2003 să reapară, nu se știe de unde, 35 dintre acestea, care au fost aruncate într-un subsol, tot neînregistrate. În urmă cu câțiva ani, sub presiunea unor persoane private, reprezentanții actualului Institut de Arheologie „Vasile Pârvan” le-au înregistrat pe cele existente.
În ce privește originalele din aur, se spune că Regele Carol le-a topit pentru a valorifica aurul sau că acestea s-au păstrat, o parte fiind depozitate în secret la Banca Națională, în timp ce altele (majoritatea lor) au ajuns la ruși, odată cu confiscarea Tezaurului României de către bolșevici, sau predate de Regele Mihai ocupantului sovietic, după al Doilea Război Mondial.
O parte din plăcuţe, în Tezaurul de la Moscova?
Prof. Aurora Petan, cercetător principal la Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan-Al. Rosetti” din Capitală, specialist în filologie clasică, a spus, pentru http://romaniamegalitica.blogspot.ro, că în legătură cu plăcile de aur există două ipoteze: prima – că ar fi fost topite de Regele Carol I şi folosite în vremea Războiului de Independenţă; a doua – că cel puţin o parte dintre ele ar fi supravieţuit. Nu ştim ce s-a întâmplat cu ele: fie au ajuns, după unele speculaţii, în Tezaurul de la Moscova, fie au fost valorificate, într-un fel sau altul.
„Informaţiile pe care le deţin eu sunt foarte ciudate. Ele provin de la o persoană din Republica Moldova, care m-au contactat imediat după conferinţa mea din 3 iunie 2004, de la Academia Română. Mă văzuse pe TVR Internaţional şi spunea că vine cu o delegaţie din partea Academiei Ruse. Mi-a arătat, într-adevăr, o delegaţie semnată, parafată, prin care era împuternicit să se ocupe de culegerea de informaţii despre aceste obiecte. Persoana respectivă sustinea că astfel de plăci există pe teritoriul Rusiei, că sunt foarte asemănătoare cu cele de la Sinaia, şi, că, din informaţiile pe care le deţine, cel puţin 40 de piese din aur ar mai exista în Banca Naţională a României”, potrivit adevărul.ro.
Unii specialiști presupun că Tăbliţele de la Sinaia ar fi o cronică a dacilor – menţionează nume de regi daci şi toponime dacice. Alții le consideră, în general, falsuri moderne.
Limbajul secret al geto-dacilor
Prof. univ. dr. ing. Viorel Ungureanu crede că a reușit să descifreze mesajele secrete trecute pe unele tăblițe de la Sinaia, fapt care le confirmă autenticitatea.
„Pentru descifrarea textelor din tăbliţele de la Sinaia şi a găsi înţelesul unor cuvinte rezultate după despărţirea prealabilă a textului au fost utilizate dicţionare disponibile ale diferitelor limbi. În mod surprinzător, cuvintele din conţinutul tăbliţelor se regăsesc în dicţionare răspândite pe tot spaţiul european, dar şi în dicţionare ale unor limbi vechi din Orientul Mijlociu. Răspândirea geografică a cuvintelor geto-dacice este în concordanţă bună cu răspândirea haplogrupurilor de bază (I, J, R1a, R1b) care fac parte din moştenirea genetică a românilor”, afirmă cercetătorul.
Conţinutul tăbliţei de mai sus, transcris cu ajutorul alfabetului latin şi traducerea textului rezultat ar fi următorul:
DROYOMIKTO TIE BYSO GhETO TORSOS APO SONTO LISIMAXO BREBY RO KOPONO ELIH LAKIMA EIDE U NYO GiIU UTLA EO UGhE ROPO UTKE A NOISYMO ROPTO EAOI NOBO SYREI GAL TO A GeEO REPO BISA.
„Dromihete cu ai lui din râpă, geţi de la cotul apei, la ai lui Lisimah, preoţi (devotaţii) lui Ro de la templul Elih, norocos ajutor (au dat), când o femeie de-a lor, care-şi mulgea al ei uger, a strigat pe drumul (cărarea) peste zgomotosul ropot al apei (despre) noul atac al galilor spre oamenii din a râpei adânc.”
„După cum se poate constata, Dromihete a venit în ajutorul preoţilor de la templul Elih, care în alte plăci este numit Elia Carseoi, după ce o femeie care se ocupa cu mulsul unei vaci sau oi din curtea sa a strigat peste vuietul apei, spre malul de jos, despre atacul galilor asupra templului din apropiere. Elia Carseoi sau Ghelioa Carseoi corespunde Hârşovei de astăzi şi are ca semnificaţie locul (vadul) de trecere spre Gelio; Gelio fiind capitala lui Dromihete, cunoscută din surse greceşti cu numele de Helis”, spune profesorul Ungureanu.
Dincolo de eforturile profesorului Ungureanu, cert este că, până în prezent, tăblițele de la Sinaia nu au fost studiate într-un mod ştiinţific, care să ofere o soluţie clară la dezbaterile existente în legătură cu originea acestora.
