Iepurașul de Paște a devenit un simbol al sărbătorii Învierii Domnului. De aici a pornit totul. Explicații legate de sacralitate.
De la personajul de desene animate Bugs Bunny încoace şi chiar mult înainte de simpaticul Iepurilă Ştrengărilă, iepurele a căpătat diferite semnificații, de-a lungul istoriei, în folclorul global, dar și în simbolistica artistică.
Cum a apărut tradiția Iepurașului de Paște: Semnificaţia sacră, cea mistică şi cea cu fertilitatea
Paștele este sărbătoarea creștină care celebrează învierea lui Iisus Hristos, după crucificarea acestuia, în Vinerea Mare. Peste tot, vedem Paştele simbolizat de un iepure dotat cu urechi mari şi dinți galbeni, care dăruieşte ouă.
Citește și: Mâine, pe „Cetate”, derby între CSM Unirea Alba Iulia și CSO Metalurgistul Cugir. Se încinge play-off-ul
De unde a apărut mai exact tradiția iepurașului de Paște? Răspunsul nu este chiar atât de ușor pe cât pare.
Trei teme legate de iepurași se regăsesc în mitologia și religia globală: sacralitatea iepurașilor, legătura lor mistică, avută cu Luna, și legătura lor cu fertilitatea.
Când se analizează folclorul și istoria artei, este uneori dificil să se facă distincția între cele două. Iepurele face parte din ordinul Lagomorpha și din familia Leporidae și a fost adesea tratat în același mod, în religii, fabule și în cultura vizuală.
Sunt iepurii legați de Paște pentru că au fost adesea considerați sfinți? Poate. Iepurii au fost venerați în mitologia celtică și sunt șmecherii vicleni din miturile triburilor amerindiene, inclusiv cele ale indienilor nord-americani Michabo și Manabush.
Povești similare se regăsesc în fabulele din Africa Centrală și în figura conexă a lui Br’er Rabbit, eroul suprem al vicleniei. Este imposibil să nu vezi iepurii din desenele animate – inclusiv pe Bugs Bunny – urmând şi ei de asemenea această tradiție străveche a vicleniei acestui animal.
Potrivit folclorului din Regatul Unit al Marii Britanii, vrăjitoarele se pot transforma în iepuri. În multe culturi, aceștia sunt văzuți ca vestitorii norocului, dar și ai ghinionului.
Oamenii, de-a lungul istoriei, au încărcat cu o simbolistică uneori contradictorie realitatea existenţei unor animale. Calul înseamnă pentru unii libertate, iar pentru alţii robie. Câinele înseamnă înţelepciune, dar şi credinţă, dedicaţie, ssupunere.
Iepurii sunt alergători rapizi și agili, ceea ce poate explica percepția generală pe care o avem despre ei, ca fiind fie vicleni, fie misterioși, fie obscuri.
Simbolul celor trei iepuri
Un lucru foarte interesant este fenomenul fascinant, transnațional al simbolului “celor trei iepuri”.
Trei iepuri aleargă într-un cerc nesfârșit, cu urechile lor atingându-se, pentru a forma un triunghi. Îl puteți găsi folosit în multe biserici medievale din Marea Britanie: în South Tawton (Devon), Long Melford (Suffolk), Cotehele (Cornwall), Catedrala Sfântul David, din Pembrokeshire, și la Catedrala din Chester, conform BBC.
Mult timp considerată un dimbol autohton, de către cercetătorii britanici, el a fost descoperit ulterior în întreaga Europă, în catedrale și sinagogi din Germania, în biserici parohiale franceze, dar și pe artefacte create în Siria, Egipt și în Valea Swat, din Pakistan, datând încă din secolul al IX-lea d.Hr.
Citește și: Un bărbat din Sebeș beat și fără permis a făcut accident: S-a „înfipt” într-un copac
China Antică şi “cei trei iepuri”
Cel mai vechi exemplu poate fi găsit în peșterile Dunhuang, din China, un loc sfânt budist creat în secolul al VI-lea d.Hr. Atracția simbolului “celor trei iepuri” constă în parte în iluzia optică centrală a acestuia – fiecare iepure are două urechi, dar pare că sunt trei, în total.
Motivul pentru care s-a dispersat, ca simbolistică, atât de mult se datorează probabil comerțului internațional din primul mileniu d.Hr.
Împreună cu multe alte simboluri artistice omniprezente, a apărut probabil pe obiecte care erau cumpărate, vândute și exportate de-a lungul Drumurilor Mătăsii, care legau Europa de Asia.
Prosperitate şi regenerare
Se crede că simbolul implică prosperitate și regenerare prin compoziția sa ciclică și prin formele sale suprapuse. Temele reînnoirii și renașterii par a fi legate de mesajul pascal, care, evident, apare exact primăvara, atunci când are loc o regenerare a naturii.
Să fi derivat Iepurașul de Paște din acest simbol budist antic? Se crede că simbolul “celor trei iepuri” își are originea într-o poveste din Jatakas (povestiri despre viața lui Buddha), despre “iepurele altruist”.
În această poveste, iepurele este o încarnare anterioară a lui Buddha istoric, Siddhartha Gautama. El este atât de generos și devotat încât, atunci când întâlnește un preot înfometat, se urcă cu abnegație în foc, pentru a-i oferi o masă.
Imaginea de pe Lună
Drept răsplată pentru virtutea sa, imaginea iepurelui a fost aruncată pe lună. Această poveste și, în general, asocierile lunare ale iepurelui derivă probabil din religii mult mai vechi, din India. Luna are într-adevăr un semn pe suprafața sa, care arată (cu puțină imaginație și cu ochii întredeschiși) ca un iepure.
Iepurii care locuiesc pe Lună și care privesc Luna sunt foarte răspândiți în culturile vizuale din China, Japonia și Coreea. Tradițiile taoiste din China relatează o poveste, despre un iepure care locuiește pe Lună și care pune laolaltă ingredientele folosite pentru elixirul vieții.
Culturile indigene din America de Nord și America Centrală au mituri foarte asemănătoare, care leagă iepurele și iepurele de Lună, probabil pentru că și ei au detectat semne lagomorfe pe suprafața lunară. Se pare că iepurele este o creatură onorată, sinonimă cu puterile celeste și întinerirea, nu doar pentru creștini, de Paște, ci în întreaga lume.
Iepurașii și fertilitatea
Chiar dacă simbolistica și fabulele cu animale din Orient au intrat în iconografia europeană, originile iepurașului de Paște ar putea fi mai aproape de casă.
Cele mai multe simboluri creștine provin din surse biblice, deși unele au supraviețuit din culturile artistice ale Greciei și Romei antice. Biblia oferă atitudini mixte față de iepuri.
În Deuteronom și Levitic, aceștia sunt numiți animale impure. Cu toate acestea, în Psalmi și Proverbe, sunt descriși paradoxal ca posedând o oarecare inteligență, deși în cele din urmă sunt caracterizaţi, ca fiind slabi.
Viteză uluitoare de înmulţire
Ceea ce îi fascina cel mai mult pe scriitorii antici greci și romani, despre prietenii noștri, iepuraşii, era fertilitatea lor. Filozoful Aristotel (384-322 î.Hr.) de exemplu a observat cum iepurii se puteau înmulți cu o viteză uluitoare.
Un istoric influent, Pliniu cel Bătrân (23-79 d.Hr.), care a avut nefericirea să fie martorul erupţiei Vezuviului şi a murit acolo, credea în mod eronat că procrearea lor fulminantă se datora faptului că iepurii erau hermafrodiți și că nașterea era realizată atât de masculi, cât și de femele.
Să fie oare iepurașul de Paște, legat de această idee clasică de fertilitate, folosită pentru a exprima întinerirea și fecunditatea primăverii?
Castitate, dar şi sexualitate
În perioadele medievală și renascentistă, iepurii puteau fi fie simboluri ale castității, fie ale sexualității fără limite, în funcție de context.
Ce vă spuneam: oamenii au încărcat, de-a lungul istoriei, diferite obiecte şi animale cu o simbolistică adeseori contradictorie.
Aceste abilități uimitoare de reproducere biologică au avut cu siguranță un impact asupra simbolismului european.
În arta medievală și renascentistă, iepurii erau frecvent reprezentați alături de Venus, zeița romană antică a iubirii și a sexualității. Luxuria este unul dintre cele șapte păcate de moarte, iar atunci când artiștii o reprezentau în formă alegorică (“Luxuria”), aceasta lua uneori forma unei femei cu un iepuraș.
Superfetaţia
Autorul roman Aelian (c175-c235 d.Hr.) a sugerat că iepurii erau capabili de superfetație – capacitatea de a gesta un embrion în timp ce erau deja gestanți.
Pentru o lungă perioadă de timp, acest lucru a fost luat în derâdere, dar știința recentă a dovedit că iepurii sunt într-adevăr capabili de o astfel de performanță.
Aelian și alți observatori ai acestui fenomen credeau că iepurii și puteau naște fără să copuleze. Așadar, în mod ciudat, în perioadele medievală și renascentistă, iepurii puteau fi fie simboluri ale castității, fie ale sexualității fără limite, în funcție de context.
Castitate vs. libidinozitate
Acest lucru poate fi observat dacă comparăm seninătatea și luminozitatea Madonei Iepurelui (1520-30), a lui Titian, cu fermecătoarea Alegorie a Luxuriei (1426), a lui Pisanello.
În tabloul lui Titian, iepurașul de un alb pur este un simbol al celibatului Mariei. În desenul lui Pisanello, iepurele simbolizează libidinozitatea.
Aceste trăsături biologice ale iepurilor și iepurilor au determinat de asemenea asocierea cu fertilitatea, în culturi altfel deconectate. În mitologia aztecă, exista o credință, în Cultura Centzon Tōtōchtin: un grup de 400 de iepuri divini, despre care se spunea că organizează petreceri cu alcool, pentru a sărbători abundența.
Ēostre
Chiar și în Europa, diferite societăți au folosit iepurii ca un simbol al fecundității și l-au legat de zeități ale reproducerii. Potrivit scrierilor venerabilului Beda (673-735 d.Hr.), o divinitate anglo-saxonă, numită Ēostre, era însoțită de un iepure, deoarece reprezenta întinerirea și fertilitatea primăverii.
Citește și: FOTO Peștera din Munții Apuseni care este cea mai lungă din România: E un monument al naturii
Sărbătorile sale festive aveau loc în aprilie și se crede în mod obișnuit că, prin Ēostre, am dobândit numele Paștelui, precum și pe cel al iepurelui care o însoțea. Dacă acest lucru este adevărat, înseamnă că, cu mult timp în urmă, iconografia creștină și-a însușit și a adoptat simboluri din religiile păgâne mai vechi, amestecându-le cu cele proprii. Ceea ce nu e deloc neobişnuit.
Lipsesc dovezile
Rezolvăm astfel chestiunea originilor iepurașului de Paște? Problema, cu încercarea de a da un răspuns definitiv, este lipsa dovezilor. În afară de Bede, nu există o legătură clară între Ēostre și Paște, iar Bede nu poate fi considerat o sursă directă privind religia anglo-saxonă, deoarece scria dintr-o perspectivă creștină.
Deși poate părea foarte probabilă, legătura nu poate fi niciodată dovedită cu certitudine. Ca în Alice în Țara Minunilor, iepurele alb nu poate fi niciodată înțeles pe deplin. De-a lungul istoriei, iepurii au fost văzuți ca fiind sacri și deopotrivă întruchiparea vicleniei.
Ei au fost legați de puritatea enigmatică a lunii, de castitate și de puterile superlative ale fertilității. Pe bună dreptate, acest animal extrem de enigmatic continuă să se sustragă semnificației.
Cu cât urmărim mai mult originile Iepurașului de Paște, cu atât mai mult el dispare în hățișurile întunecate. Nu găsim un răspuns logic, la un mozaic cazuistic surprinzător de complex, potrivit Newsweek.