duminică, iunie 16, 2024
Pentru publicitate ne puteți suna la 0770552586 sau scrie la adresa contact@albapress.ro
AcasăActualitateCum ajunge laptele din magazin să coste și 12 lei, deși producătorii...

Cum ajunge laptele din magazin să coste și 12 lei, deși producătorii români îl vând cu 2 lei: „Nu știu dacă vaca va avea viitor în România”

Date:

Știri relevante

spot_img

Cum ajunge laptele din magazin să coste și 12 lei, deși producătorii români îl vând cu 2 lei? Există o nedreptate care se face crescătorilor români, aşa cum există şi o realitate economică. Globală.

Când vorbim despre piaţa lactatelor, discutăm despre un sistem european complex, cu reglementări simple şi clare, din care România pierde, pentru că nu are o zootehnie şi o agricultură competitive.

Cum ajunge laptele din magazin să coste și 12 lei, deși producătorii români îl vând cu 2 lei: „Nu știu dacă vaca va avea viitor în România”

Iar pentru asta sunt devină aproape toţi miniştrii Agriculturii din ultimii 34 de ani. Crescătorul de vaci de lapte Iulian Siminic, din comuna Mitoc, judeţul Botoşani, se plânge că vinde la procesator litrul de lapte cu 1,80 lei, iar în supermarket acesta ajunge la 6 lei/litru.

Ajunge de fapt şi la dublul acestui preţ, chiar la peste 12 lei litrul, totul depinde de brand, de costul procesării, plus comisioanele comerciale. “Nu ştiu dacă vaca de lapte va avea viitor în România”, se plânge Siminic. El spune că peste 60% din lapte se importă din străinătate.

Citește și: Actorul Florin Piersic, la terapie intensivă după intervenția chirurgicală. Proteza „focar”, îndepărtată

Crescătorul de vaci de lapte spune că are bani numai de supravieţuit, pentru că “despre investiţii nici nu poate fi vorba”, conform Botoşani News.

Piaţa europeană a laptelui şi, prin urmare, şi cea a procesatelor din lactate, este reglementată pe statele UE, cărora Comisia Europeană le dă cote de producţie. Tradiţional, România şi-a asumat, de la integrarea în UE, cote de producţie pe care nu le-a putut îndeplini.

În anul următor, a primit o cotă alocată mai mică, şi tot aşa. Efectul a fost că astăzi are o cotă foarte mică, în comparaţie cu cererea internă de lapte şi procesate din lapte.

Pe de altă parte, un mare procesator, ca Friesland, de exemplu, nu poate să oprească producţia de sana când crescătorii din Târnave au o blândă la văcuţe. Atunci când acest lucru se întâmplă, ei se duc pe piaţa-spot.

Cea mai apropiată piaţă-spot este în Ungaria. De aici a apărut la noi zicala “ăştia zic că ne dau lapte din inima Ardealului, dar este de fapt unguresc toată ziua”.

Procesatorul nu poate să pună, pe cele patru sau cinci poziţii pe care le are, prin contract, la hypermarket, în loc de sticlele cu lapte, un anunţ: “Producătorul nostru de lapte din Târnave are vacile contaminate cu blândă. Mai aşteptaţi două săptămâni”.

El trebuie să respecte contractul comercial încheiat cu retailerul. Şi atunci, se duce pe piaţa-spot şi achiziţionează lapte unguresc. Mai apoi, restul este făcut de presiunea lanţului comercial, care la procesator are valoare adăugată mare.

Citește și: Un moț și-a amenințat părinții cu bătaia, după ce a băut puțin. S-a ales cu dosar penal

Este cunoscută presiunea extraordinară sub care cultivă cafeaua cultivatorii vietnamezi sau columbieni, în timp ce marii procesatori de cafea rafinează, branduiesc şi scot bani grei din valoarea adăugată mare.

Aşa funcţionează lucrurile pe multiple pieţe. Nimeni nu a reuşit să descopere un alt de mod de funcţionare a pieţelor alimentare globale şi lactatele sunt şi ele în aceeaşi situaţie.

Evident, există şi lapte artizanal, cafea artizanală, bere artizanală etc. Aşa cum există produse cu denumire de origine controlată, care se realizează la tiraje mici sau cel mult medii şi se vând pe zone geografice restrânse.

Cuvântul de ordine: competitivitate

Dar acestea nu pot satisface cererea globală existentă. În primul rând, producţia artizanală, bio, ecologică etc. e infimă. În al doilea rând, un lapte artizanal sau o brânză de vaci proaspătă, ca aceea adusă de femeia venită de la ţară, duminică dimineaţă, pe vremea lui Ceauşescu, se alterează rapid.

Aceste produse nu sunt competitive şi nu pot fi vândute în hyper sau supermarket, pentru că, până ajung la raft, se strică. La fel celebrele roşii zemoase de Buzău: sunt prea active vegetal şi de aceea nu sunt competitive pentru un hypermarket.

Pentru situaţia în care se află Iulian Siminic, din Mitoc, Botoşani, sunt vinovaţi miniştrii Agriculturii, care nu au consolidat o zootehnie modernă, competitivă, care să ducă bălţata românească la export, peste vacile Holstein, batav-germane.

spot_img

Ultimele știri

spot_img
spot_imgspot_img
spot_img

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Sari la conținut