În urmă cu mai bine de 5 decenii, pe 14 și 15 mai, apele Mureșului au atins o cotă record, aceasta ajungând să măsoare și până la 8 metri, fiind astfel una din cele mai grave calamități naturale din istoria contemporană a României. 25 de localități din județul Alba au fost afectate, inclusiv Alba Iulia.
„Cele două viituri care au lovit orașul Alba Iulia au provocat daune imense și chiar pierderi de vieți omenești. Clădiri solide și simbolice ale orașului au fost serios avariate în urma inundațiilor: zeci de școli, Fabrica „Ardeleana“, Fabrica de Morărit, Şantierul noii fabrici de Porţelan, 2.567 case de locuit și 2.530 anexe gospodăreşti.
Peste 10.300 de persoane au devenit sinistrate, cărora apele le-au distrus tot ce aveau. De asemenea au fost distruse 180 de gospodării cu tot cu imobile. Au fost inundate 2.600 de hectare de teren, din care circa 1.800 de hectare lucrate. Timp de două zile transportul în comun în interiorul orașului Alba Iulia a fost suspendat de autorități, singurele mijloace de transport folosite fiind bărcile, dar și un elicopter trimis de la București.
Inundaţiile din mai 1970 au provocat pagube însemnate în Alba Iulia, Lunca Mureşului, Ocna Mureş, Războieni, Unirea, Cisteiu de Mureş, Micoşlaca, Decea, Aiud, Ciumbrud, Beldiu, Teiuş, Galtiu, Coşlariu, Sântimbru, Totoi, Drâmbar, Teleac, Ciugud, Oarda de Jos, Vinţu de Jos, Vurpăr, Mereteu, Blandiana, Şibot.
Presa comunistă a vremii publica articole mobilizatoare care îndemnau la intensificarea muncii „pentru ca viaţa să-şi reia cursul normal” sau care vorbeau de obligaţia fiecărui cetăţean de a-şi aduce aportul la refacerea ţării.
În procesul verbal încheiat după şedinţa Comitetului Judeţean de Partid(Partidul Comunist Român), din 18 mai 1970, se arată că: „În zilele inundaţiilor, am avut câteva chestiuni urâte în oraş, datorită faptului că unii conducători de instituţii şi intreprinderi au paralizat procesul de producţie numai pentru a asista la inundaţii“, spunea primul secretar George Homoştean.
Critici erau aduse şi la adresa populaţiei care nu fusese lovită de puhoaie. „Populaţia neafectată de inundaţii s-a purtat destul de urât, deoarece nu au lucrat în intreprinderi şi instituţii, dar nici n-au ajutat pe cei afectaţi de inundaţii. Aceştia au fost ajutaţi de militari, de gărzile patriotice“.
„Pentru sinistraţi să le dăm în continuare mâncare la cantine. Cei ce nu au bani să fie notaţi şi când vor avea să plătească. Să nu facem abuzuri în aprovizionare, deoarece peste o lună nu ne mai dă nimeni nici un plus, şi iar vom face cozi“, se mai susținea în ședința PCR.
O atenţie sporită a fost acordată problemelor lăsate de inundaţii în agricultură: „Să cerem răsaduri din judeţele necalamitate, pentru a ne putea realiza în mod obligatoriu planul la grădina de legume. Să căutăm oameni harnici pentru zootehnie“.
Mobilizare la muncă patriotică
Când s-au adus în discuţie sarcinile miliţiei, unul dintre participanţi a spus: „Miliţia să fie atentă în continuare la sarcinile ce-i revin. Să nu se mai întâmple lucruri de genul celor întâmplate în ziua inundaţiilor, când a fost amendat un şofer de pe o salvare…“
Mobilizarea la „muncă patriotică“ în Alba Iulia, apoi pentru tot judeţul, a fost mesajul cheie al autorităţilor locale: „Tineretul şi elevii din şcolile profesionale să fie mobilizaţi la muncă patriotică“. Sarcini precise primiseră şi pompierii, dar şi cei care erau responsabili de aprovizionarea unităţilor industriale”.
O contribuţie importantă la lecţia solidarităţii au dat-o salariaţii de la fabricile din oraş. „În legătură cu salariaţii, să se facă adunări şi să se spună cât vor să doneze, salariul pe o zi, două şi când se iau salariile se reţin aceşti bani“, mai susțineau autoritățile vremii.
Soldatul erou din elicopter
Pe 15 mai 1970 s-a decis trimiterea unui elicopter de la Bucureşti pentru Alba Iulia. Echipajul a salvat în ziua de 14-16 mai 103 persoane de la înec. Calamităţile de acum 53 de ani au scos în faţă adevăraţi eroi, daţi repede uitării. Unul a fost un soldat de rând, Nelu Pavel, despre care ziarul „Scânteia“ aminteşte în treacăt.
„Din elicopter coboară, la capătul funiei, un soldat. Ajuns pe acoperiş, cu mişcări repezi, simple şi precise, îşi dezleaga propria centură de salvare, încingând cu ea un om care aşteapta ajutor. Şi iar urca soldatul în elicopter, ca, peste cateva sute de metri ori poate peste un kilometru, să coboare din nou, mişcare continuă, fără oboseală, prin ploaie, frig şi vânt, ţintind să lege brâul salvator de mijlocul unui alt semen”, scria reporterul Scânteii.
Grăitoare sunt mărturiile celor care pentru a scăpa de furia apelor s-au urcat în podurile caselor şi au luat ţiglele de pe acoperiş, pentru a putea fi văzuţi de salvatori. „Sunt bătrân, am venit pe lume în celălalt veac. Nu am mai văzut, până acum, aşa ceva. Credeam că mă prăpădesc. M-au salvat soldaţii. Nu-i cunosc pe cei care m-au salvat. Dar, cât voi trăi, când mă voi întâlni cu vreun ostaş, îmi voi scoate, cu respect pălăria“, povestea Gheorghe Bejan de 81 de ani, reporterului ziarului „Unirea“.
La nivel național, inundațiile au afectat aproape toată țara. Pagubele social-economice provocate au fost imense: 256.000 persoane şi 460.000 de animale evacuate, 83 localităţi puternic afectate şi 1528 parţial afectate, 13.070 case complet distruse, 11% din suprafaţa agricolă a ţării compromisă. În total, pagubele produse au fost evaluate la peste 10 miliarde de lei.”, conform Adevărul.
