Florina, o femeie din Iași, a făcut un gest impresionant de iubire. Ea și-a donat un rinichi pentru a-și salva soțul, Daniel, care se confrunta cu probleme grave de sănătate. Medicii au confirmat compatibilitatea și au realizat transplantul cu succes, oferindu-i lui Daniel șansa la o viață normală.
Medicii de la Spitalul „Dr. C.I.” Parhon din Iași spun că este o situație foarte rară.
Gest impresionant de iubire
Doar șase cazuri de transplanturi între soți au fost efectuate la Parhon în ultimii 22 de ani, iar povestea este cu atât mai puternică cu cât a fost dorința Florinei să fie testată și să-l poată ajuta pe soțul ei să aibă o viață cât mai aproape de normalitate. Să poată juca fotbal cu copiii lui.
„Șansa acestui bărbat a fost că soția sa a fost acord să doneze, iar analizele au arătat că există o compatibilitate bună. Pe lângă compatibilitatea imunologică a fost și una emoțională. Dată fiind afecțiunea genetică, nu erau multe alte șanse pentru a se realiza un transplant de la o rudă apropiată, astfel că acesta trebuia să aștepte să fie compatibil pentru a primi un organ de la un donator aflat în moarte cerebrală”, a declarat conf.dr. Ionuț Nistor, purtător de cuvânt al unității medicale.
„Am avut mari emoții, dar dorința a fost mai mare decât frica”
Bărbatul a ajuns la Urgențe în urmă cu două luni într-o stare foarte gravă, aproape de comă, iar dializa i-a salvat viața pe moment.
Soția sa povestește că a început să plângă pe hol când a auzit că soțul ei, un sportiv de performanță, care a făcut 16 ani lupte libere, va fi dependent de aparatul de dializă o dată la două zile.
„Am zis că nu, îi ofer eu un rinichi, vreau să facă transplant, nu dializă. Doctorul a zis că trebuie să așteptăm, nu decurg așa lucrurile, trebuie stabilizat și trebuie să facem teste de compatibilitate. Într-o lună de zile am făcut toate testele, toate analizele și am ieșit compatibili. Am zis pe loc, m-a văzut o doamnă că plâng și a zis să stau liniștită, credea că va face dializă, că soțul ei face de 10 ani, dar eu am zis că nu, soțul meu are abia 43 de ani și un copil acasă. Am simțit dintotdeauna că suntem compatibili”, a spus Florina.
Acum femeia se simte bine și spune că a făcut-o pentru copil, pentru familia lor, ar face-o oricând din nou și abia așteaptă să crească fiul mare, care are doar 2 ani și jumătate, ca să îi poată povesti ce a făcut pentru tatăl său.
„Am avut mari emoții, mi-a fost frică, dar dorința de a fi aproape când e nevoie mai mult a fost mai mare decât frica. Trebuie să fim aproape, familiile trebuie să fie unite în astfel de momente. Vreau să fiu un exemplu, nu se întâmplă nimic grav să faci un lucru bun, familiile trebuie să fie unite”, a mai declarat femeia arată sursa.
„Nu puteam face nimic, oboseam tot timpul”
Daniel spunea că știa că ar putea suferi de maladia genetică ce i-a măcinat familia și pentru că mama sa și fratele au fost diagnosticați cu aceeași boală. Dar spera că viața sa de sportiv să-l țină departe de astfel de probleme. De aceea a fost și mai greu: de la o viață activă, sportivă, a picat la pat și nu mai putea face nimic.
Citește și: Amenzi de 100.000 lei pentru cei care construiesc fără autorizație în Alba Iulia: “Respectați legea”
„Avem un copilaș, trebuia să ne jucăm și nu puteam face nimic, oboseam tot timpul. Mulțumim medicilor, asistentelor, infirmierelor, este o întreagă familie aici. Am făcut lupte libere de performanță în viață, 16 ani, acum nu mai practicam, doar câteva antrenamente pe săptămână și jucam fotbal”, mai povestește Daniel, potrivit Gândul.ro.
