Înălțarea Domnului, superstiții și obiceiuri. De ce este interzis să se dea sare și foc din casă?
Înălțarea Domnului este prăznuită la 40 de zile după Înviere, în Joia din săptămâna a VI-a, după Paști. Anul acesta o sărbătorim pe 13 iunie. Este cunoscută înpopor și sub denumirea de Ispas. În această zi creștinii se salută cu „Hristos S-a înălțat!” și „Adevărat S-a înălțat!”.
Înălțarea Domnului, superstiții și obiceiuri. De ce este interzis să se dea sare și foc din casă
Potrivit creștin.ortodox, Hristos S-a înălțat la cer de pe Muntele Măslinilor, în văzul Apostolilor și a doi îngeri. Îngerii le-au vorbit ucenicilor despre a două venire a lui Hristos, că aceștia să nu se lase copleșiți de durerea despărțirii.
Din Sfânta Scriptură aflăm că Mântuitorul Și-a ridicat mâinile, binecuvantandu-i pe ucenici, iar pe când îi binecuvântă s-a înălțat la cer, în timp ce un nor l-a făcut nevăzut pentru ochii lor.
Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 și 2001, sărbătoarea Înălțării Domnului a fost consacrată că Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească.
În această zi, în toate bisericile din țară și străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de lupta pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea neamului.
De Înălţare, se spune că Mântuitorul s-a ridicat la ceruri de pe Muntele Măslinilor.
Superstiții și obiceiuri de Înălțare
În credinţa populară, această sărbătoare se mai numeşte şi Ispas, după numele personajului mitic cu acelaşi nume. Se spune că Ispas ar fi asistat la Înălţarea Domnului şi la ridicarea sufletelor morţilor la cer.
În unele zone ale țării, încă se mai păstrează tradiţia Moşilor de Ispas. Acum se dă de pomană pentru morţi, se împodobesc mormintele şi casele cu ramuri de paltin, iar ferestrele cu leuştean. Este ultima zi din an în care se mai vopsesc şi se împart ouă roşii.
„În noaptea şi ziua de Ispas au loc numeroase obiceiuri şi practici magice de apărare: culegerea şi sfinţirea florilor, frunzelor şi ramurilor de alun, nuc, leuştean, paltin, lovirea vitelor şi oamenilor cu leuştean, încingerea peste mijloc (brâu) a fetelor şi femeilor cu leuştean, îmbunarea spiritelor morţilor cu ofrande bogate, vrăji şi descântece”, explică Doina Işfanoni, cercetător ştiinţific la Muzeul Satului “Dimitrie Gusti” din Capitală.
În satele din Bărăgan, ziua de Ispas este hotar pentru diferitele activităţi: se încheie semănatul plantelor, în special al porumbului şi se însemnează mieii prin crestarea urechilor.
În credința populară, de Înălțare nu se dau sare și foc din casă, deoarece se spune că ați putea avea parte de pagubă, ceartă şi de inimă rea.
În această zi nu se seamănă culturile, pentru că nu vor da rod. Sătenii se încing la brâu cu frunze de nuc, pentru a nu suferi de dureri de șale.
De asemenea, o altă credinţă populară spune că cel ce moare de Înălţare ajunge direct în Rai.
