Ioan Arion, „martirul Marii Unirii”, comemorat în gara din Teiuș, locul unde a fost împușcat de un soldat maghiar. A murit fluturând steagul tricolor.
Comunitatea din Teiuș a marcat astăzi, cu ocazia Zilei Naționale, un moment solemn dedicat memoriei lui Ion Arion, tânărul care a murit în 1918 în drum spre Alba Iulia, purtând tricolorul și susținând idealul Marii Uniri.
Ioan Arion, „martirul Marii Unirii”, comemorat în gara din Teiuș, locul unde a fost împușcat de un soldat maghiar. A murit fluturând steagul tricolor
Deși nu a trăit să vadă împlinirea Unirii de la 1 Decembrie, sacrificiul său este considerat o parte esențială din istoria națională.
Evenimentul organizat de Primăria Teiuș a reunit autorități locale, reprezentanți ai instituțiilor culturale, cadre didactice și elevi, alături de numeroși cetățeni.
Ceremonia a inclus alocuțiuni oficiale prin care a fost evocată figura lui Ion Arion și rolul său simbolic în contextul evenimentelor din 1918.
Un sobor de preoți a oficiat slujba religioasă de pomenire, urmată de un moment artistic susținut de elevii liceului din localitate, care au recitat poezii și au interpretat cântece patriotice dedicate eroilor neamului.
Manifestarea s-a încheiat cu depunerea de coroane de flori la placa memorială și la bustul lui Ion Arion.
Prin acest eveniment, autoritățile și comunitatea locală au reafirmat importanța păstrării vie a memoriei eroilor care au contribuit la făurirea României moderne.
Cine a fost Ion Arion
Ion Arion din satul Agriș, județul Cluj, este considerat de istoria de specialitate dedicată evenimentelor Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, primul martir al acelor zile. Acesta a fost ucis în gara Teiuș, de către un soldat maghiar, în timp ce flutura steagul tricolor, cu care se îndrepta spre Alba Iulia.
În anul 1918, Ioan Arion – stegarul Marii Uniri, era în vârstă de 24 ani, născut la data de 3 iunie 1894, în satul Agriş, fiul lui Gheorghe şi Irina, care erau agricultori. Luptase pe front unde a fost rănit și decorat chiar de marele general francez Henri Mathias Berthelot pentru fapte de luptă.
A fost lăsat la vatră cu gradul de caporal. La biserica din satul natal Agriș, Ioan Arion, a depus și un jurământ de credință, față de steagul tricolor, pe care și-a luat angajamentul să îl ducă până la Alba Iulia: „Jur că acest drapel nu-l voi lăsa din mâini decât odată cu viaţa mea şi voi ajunge cu el la Alba Iulia”.
Pe data de 30 noiembrie 1918, în gara din Turda, acesta a urcat în trenul spre Alba Iulia, însoțit de alți membri ai delegației din satul său. În Gara Teiuș trenurile opreau des, oamenii se dădeau jos, scoteau trompetele și încingeau „Hora Unirii” pe peroanele mici și linii de cale ferată.
Aici, garda naţională maghiară comandată de căpitanul Francisc Varga a fost întărită cu trupe de husari venite de la Aiud, sub comanda căpitanului Iuliu Tookos şi cu un tren blindat, postat pe linia I-a. La ferestrele de la etaj ale gării au fost postate mitraliere şi puşti mitraliere.
Pe linia a 5-a a gării din Teiuș, se afla staţionat un tren plin cu militari germani înarmaţi, aflaţi în retragere din România.
Trenurile cu români au fost oprite pe liniile dintre trenul blindat şi trenul cu nemţi. Delegațiile de români au coborât din trenuri pentru a încinge o horă și pentru a arbora drapelul tricolor pe frontispiciul gării. S-a cântat „Deşteaptă-te române” şi imnul „Pe-al nostru steag e scris Unire!”
Conform raportului procurorului militar maghiar, aceste manifestări zgomotoase i-a iritat peste măsură pe militarii şi lucrătorii de cale ferată maghiari din staţie, aceştia considerându-le „defăimătoare la adresa naţiunii maghiare”. Trenurile au pornit din Gara Teiuș la ora 20.00.
Deși guvernul maghiar de ocupație Karoly a promis Consiliului Naţional Român Central că va evita vărsările de sânge, dând ordine organelor de circulaţie şi celor de siguranţă să nu saboteze în nici un fel călătoria românilor spre Alba Iulia, pe traseul căii ferate Războieni-Teiuş, acest lucru nu s-a întâmplat.
Trenul cu delegații români la Marea Unire de la 1918, a fost supus unui tir încrucişat de arme de foc. Procurorul militar maghiar, trimis pentru anchetarea cazului, recunoaşte că s-a tras din toate părţile, inclusiv cu mitralierele amplasate la etajul gării.
Unul dintre lucrătorii de cale ferată prezent în staţie a mărturisit mai târziu procurorului român de anchetă c-a să tras din clădirea gării, din trenul blindat şi din trenul cu militari germani.
După declaraţia protopopului Ioan Sonea, tirul a însoţit trenul până la 2 km distanţă de gara Teiuş. Unul dintre gloanțele trase de către soldații maghiari, l-a lovit mortal pe Ioan Arion, stegarul Unrii, direct în inimă.
S-a hotărât pe loc transportarea celui ucis la Alba Iulia. Constatarea oficială a decesului s-a făcut prin garda naţională română din oraş, care a găsit urmele a două gloanţe. Fruntaşii şi conducătorii românilor sosiţi la Alba Iulia l-au declarat pe Ioan Arion ca „mort al naţiunii române”.
Trupul său a fost aşezat pe catafalc în biserica ortodoxă din cartierul Maieri, aflată sub administrarea preotului Florian Rusan, care era, în acelaşi timp, şi duhovnicul gărzii şi a legiunii române din Alba Iulia.
