Mihai Eminescu, 175 de ani de la naşterea celui mai cunoscut poet român. „Luceafărul”, cel mai lung poem de dragoste.
15 ianuarie este ziua lui Mihai Eminescu, dar și Ziua Culturii Naționale. Anul acesta se împlinesc 175 de ani de la nașterea celui mai cunoscut poet și prozator român.
Mihai Eminescu, 175 de ani de la naşterea celui mai cunoscut poet român
15 ianuarie 2025 marchează împlinirea a 175 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu, considerat ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română.
Printre operele notabile se numără Luceafărul, Odă și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).
Când s-a născut Mihai Eminescu
Mihai Eminescu, născut Mihail Eminovici pe 15 ianuarie 1850, la Botoșani, a fost poet, prozator şi jurnalist român, considerat drept ultimul mare poet romantic din Europa.
În 31 martie 1889, Mihail Chințescu, un conferențiar susținea la Ateneul Român că Eminescu s-a născut la Soleni, un sat din Moldova. Într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși a notat ca loc al nașterii Botoșani, iar ca dată a trecut 20 decembrie 1849.
În registrul școlii primare a fost consemnată data de 6 decembrie 1850, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți este trecută data de 14 decembrie 1849.
Sora poetului, Aglae Drogli, într-o scrisoare către Titu Maiorescu susținea ca dată a nașterii 20 decembrie 1849, iar ca loc al nașterii – Ipotești.
Fratele poetului, Matei, a susținut o altă dată – 8 noiembrie 1848 și ca localitate Dumbrăveni, iar mai târziu a susținut că a găsit o psaltire veche unde tatăl poetului notase: „Astăzi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri și cinsprezece minute evropienești, s-a născut fiul nostru Mihai.”
Cu toate acestea, data și locul nașterii marelui poet român au fost acceptate ca fiind 15 ianuarie 1850, în Botoșani, precum a fost consemnat în registrul de nașteri și botez în arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani; în acest dosar data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”, iar a botezului – data de 21 în aceeași lună a aceluiași an.
Cum a fost copilăria lui Mihai Eminescu
Copilăria şi-a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și în contact cu oamenii și cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în operele sale, precum Fiind băiet… sau O, rămâi.
Nu se ştie exact unde a făcut primele două clase primare, însă, începând cu clasa a III-a în 1858 a urmat Școala primară ortodoxă orientală la Cernăuți. La finalul clasei a III-a este clasificat al cincisprezecelea dintre cei 72 de elevi. Frecventează aici și clasa a IV-a în anul școlar 1859/1860 şi termină școala primară cu rezultate bune la învățătură. A terminat clasa a IV-a clasificat al cincilea din 82 de elevi.
Între 1860 și 1861 a fost înscris la Liceul German din Cernăuți, liceul în care profesorii proveneau cu precădere din Austria, întocmeau studii și colaborau la publicațiile vremii. Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I, fiind clasificat al unsprezecelea în primul semestru și al 23-lea în cel de-al doilea semestru. Nu are notă la română pe primul semestru și este clasificat de Miron Călinescu, erudit în istoria bisericii ortodoxe române.
În clasa a II-a, pe care a repetat-o, l-a avut ca profesor pe Ion G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la catedră, culegător de creație populară și autor de studii de ținută academică.
Aron Pumnul îl calificase în ambele semestre cu note maxime la română. A obținut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner, la limba latină și pe ambele semestre la Johann Haiduk, la matematică. Mai târziu a mărturisit că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare.
În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile, deși avea o situație bună la învățătură. Avea note foarte bune la toate materiile. Ion G. Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich – eminent. Plecând în vacanța de Paști la Ipotești, nu s-a mai întors la școală.
În 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerului Învățământului din București o subvenție pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. A fost refuzat, „nefiind nici un loc vacant de bursier“.
În 21 martie 1864, prin adresa nr. 9816 către gimnaziul din Botoșani, i s-a promis că va fi primit „negreșit la ocaziune de vacanță, după ce, însă, va îndeplini condițiunile concursului“.
Elevul Eminovici a plecat la Cernăuți, unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentații. În 5 octombrie 1864 Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoșani, apoi, peste puțin timp, a fost copist la comitetul permanent județean.
În 5 martie 1865 Eminovici a demisionat, cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmânat fratelui său Șerban. În 11 martie tânărul M. Eminovici a solicitat pașaport pentru trecere în Bucovina. În toamnă s-a aflat în gazdă la profesorul său, Aron Pumnul, ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. Situația lui școlară era de „privatist“. Cunoștea însă biblioteca lui Pumnul până la ultimul tom.
Mihai Eminescu, student la Viena şi Berlin
Între 1869 şi 1872 a fost student la Viena, mai precis “auditor extraordinar” la facultăţile de filosofie şi drept. Aici se va împrieteni cu Ioan Slavici şi o va cunoaşte pe Veronica Micle.
Totodată, a început să colaboreze la publicaţia Convorbiri literare. Între anii 1872 şi 1874 a fost student “extraordinar” la filosofie, la Berlin, cu o bursă acordată de cenaclul Junimea, dar nu s-a prezentat la examene.
În septembrie 1874 era numit director al Bibliotecii Centrale din Iaşi, iar Eminescu preda şi logică, la Institutul academic, în locul lui A. D. Xenopol. În 1875, rămas fără slujbă, Eminescu a primit postul de corector şi redactor al părţii neoficiale la Curierul de laşi, unde numeroase rubrici erau realizate de el fără semnătură.
A frecventat cu regularitate şedinţele Junimii, unde l-a introdus şi pe Ion Creangă. Tot în această perioadă s-a îndrăgostit de Veronica Micle. În 1877, era invitat să intre în redacţia ziarului Timpul, iar Eminescu a părăsit Iaşiul şi a venit la Bucureşti, unde s-a dedicat gazetăriei. În 1880 era redactor-şef al publicaţiei.
Din această perioadă datează unele dintre marile lui poeme, precum “Scrisorile” şi “Luceafărul”. Pe 6 august 1879 a murit Ştefan Micle, iar văduva acestuia, Veronica, a venit la Bucureşti, şi-au făcut planuri de căsătorie, la care poetul a renunţat în anul următor.
În ianuarie 1883, Eminescu a fost internat pentru o vreme în spital, cu diagnosticul de “manie acută”, starea sănătăţii lui fiind precară de foarte mulţi ani.
Potrivit mai multor specialişti, printre care şi criticului Nicolae Manolescu, Eminescu suferea de psihoză maniaco-depresivă. În toamna anului 1883, Eminescu era trimis la un sanatoriu din Viena.
În primăvara anului următor, Eminescu s-a întors la Iaşi, dar în noiembrie era internat în Spitalul Sfântul Spiridon din oraş.
Moartea lui Mihai Eminescu
Mihai Eminescu a murit pe 15 iunie 1889, în sanatoriul doctorului Şuţu din strada Plantelor din Bucureşti, unde oscilase, tragic, între perioade de aparentă sănătate şi episoade de revenire a bolii.
În 1948 era ales, post-mortem, membru al Academiei Române.
Creaţia literară a lui Mihai Eminescu este una vastă, impresionantă, cuprinzând de la poezie la traduceri din limbi străine, piese de teatru, încercări beletristice.
Aparţinând unui romantism literar relativ întârziat, opera sa poetică a fost influenţată şi de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de marile sisteme de gândire ale romantismului, dar şi de teoriile lui Arthur Schopenhauer şi Immanuel Kant.
Ca un element insolit, potrivit World Records Academy, “Luceafărul” lui Mihai Eminescu este cel mai lung poem de dragoste. “Poemul poate fi simplu descris (pentru generaţia YouTube de astăzi…) drept o combinaţie între “Pe aripile vântului/ Gone with the Wind” (dramă romantică), “Star Trek” (conţine divertisment SF) şi “Love Story” (poemul este unul dintre cele mai romantice şi se încheie cu o dramă) – toate amestecate, ceea ce înseamnă că este un poem romantic, dar şi unul modern, al mileniului al treilea”, notează cei de la WRA.
Şi tot ca un element insolit, opera lui Mihai Eminescu a devenit aplicaţie pentru telefonul mobil, în urma unui proiect sprijinit de Academia Română.
Opera eminesciană este disponibilă, în regim gratuit şi într-un format compatibil cu telefoanele inteligente, în magazinele App Store şi Google Play, potrivit mediafax.ro.
URMĂREȘTE-NE ȘI PE GOOGLE NEWS
