Nicu Covaci, legenda trupei Phoenix, s-a stins din viață la 77 de ani. A suferit o operație pe creier.
Nicu Covaci, liderul legendarei trupe Phoenix, ne-a părăsit. Nicu Covaci s-a stins vineri seara, la vârsta de 77 de ani.
Nicu Covaci, legenda trupei Phoenix, s-a stins din viață la 77 de ani. A fost operat pe creier
Acum câteva zile veștile despre starea sănătății sale erau îngrijorătoare. Colegii din trupă anunțau că tratamentul postoperatoriu nu s-a putut finaliza din cauza complicațiilor intervenite.
La cei 76 de ani ai săi, Nicu Covaci a ajuns la Spitalul Judeţean Timişoara în 22 martie, unde a fost supus operaţiei pe creier, făcută de echipa medicului Horia Pleş. Problemele de sănătate ale lui Nicu Covaci au apărut la începutul lunii martie, atunci când liderul Phoenix a început să simtă că îi amorţeşte faţa.
Apoi a început să aibă probleme de vedere, iar atunci a hotărât să îşi facă un RMN, iar rezultatele indicau o tumoră pe creier. Diagnosticul pus de specialiştii de la Secţia de Neurochirurgie a Spitalului Judeţean Timişoara, conduşi de medicul Horia Pleş, a fost ”proces expansiv intracranian”.
Apoi, printr-o intervenţie care a durat aproximativ 6 ore, a fost extirpată chirurgical o tumoră de pe creier, iar mostre din formaţiune au fost trimise la laborator.
Nicu Covaci a fost unul dintre cei mai mari și mai influenți muzicieni din istorica rock-ului românesc. Informația a fost confirmată și pe pagina oficială de Facebook a lui Nicu Covaci, care în ultimele luni a fost utilizată de membrii trupei.
Anunţul a fost făcut pe pagina sa de Facebook:
“De azi ne-aşteaptă, Dincolo,
Cel Ce Ne-a Dat Nume.
Prin TOT ce ne-a lăsat Moştenire,
Nicu Covaci este, de azi,
Pururi,
NEMURITOR”.
Nicu (prenume real Nicolae – n.r.) Covaci, fondatorul trupei Phoenix, s-a născut la 19 aprilie 1947, în Timişoara.
Compozitor, chitarist, pictor şi grafician, Nicu Covaci a studiat din copilărie pianul, acordeonul, dar şi limbile străine. Apoi a învăţat să cânte la muzicuţă şi a luat lecţii de chitară. A studiat la Liceul de Arte Plastice şi la Institutul de Arte Plastice din Timişoara, conform blogului personal, www.nicucovaci.wordpress.com.
Nicu Covaci, pictor, grafician, compozitor şi chitarist, fondatorul legendarei formaţii Phoenix
Nicu Covaci, fondatorul legendarei formaţii Phoenix, lasă moştenire creaţii remarcabile şi nemuritoare precum: „Vremuri”, „Mugur de fluier”, „Cei ce ne-au dat nume”, „În umbra marelui U.R.S.S”.
Anul înfiinţării formaţiei Phoenix este 1961, grupul făcându-şi debutul un an mai târziu.
Prima compoziţie proprie a fost piesa „Ştiu că mă iubeşti şi tu”, înregistrată la radio în 1964. Din anul următor datează alte două înregistrări, „Bun e vinul ghiurghiuliu” şi „Pădure, pădure”, care erau şi primele melodii din rockul românesc inspirate din folclor. Acestea două se mai păstrează încă în arhiva Radio România.
După 1971, stilul Phoenix a fost schimbat, muzicienii inventând etno-rock-ul. În 1977, membrii trupei au fugit în Germania, iar între 1977 şi 1989, trupa a activat în Germania, ca Transsylvania-Phoenix. Din 1990, Phoenix s-a întors în România.
Formaţia a cunoscut mai multe variante de componenţă. Cea actuală este formată din muzicienii: Nicu Covaci – chitară, voce, Costin Adam – voce, Flavius Hosu – baterie, Dan Albu – chitară, voce, Cristi Gram – chitară, voce, Dzidek Marcinkiewicz – clape, bass, voce, Volker Vaessen – bass, Marc Alexandru Tinţ – chitară.
Printre foştii membri se numără artişti consacraţi precum Ovidiu Lipan „Ţăndărică”, Josef Kappl, Mani Neumann, Mircea Baniciu, Florin (Moni) Bordeianu, Günther (Spitzly) Reininger, Kamocsa (Kamo) Béla, Costin Petrescu, Ionuţ Contraş, Bogdan Muntenita, Cristi Gram, Bogdan Bradu.
Discografia trupei în România cuprinde unele dintre cele mai influente albume muzicale româneşti: „Vremuri”, apărut în 1968, „Floarea stîncilor” din 1969, „Cei ce ne-au dat nume”, din 1972, reeditat pe CD în 1999, „Meşterul Manole”, în 1973, „Mugur de fluier”, 1974, reeditat pe CD în 1999, şi „Cantofabule” în 1975. Alte albume au fost lansate după întoarcerea trupei în România: ”În umbra marelui urs”, 2000, „În umbra marelui U.R.S.S”., 2003, „Baba Novak”, 2005, „Vino, Ţepeş!”, 2014.
