Mulți români cunosc încă din școală celebra poezie a lui Vasile Alecsandri, „Peneș Curcanu”. Deși pare doar un erou literar, personajul a existat în realitate, numele său adevărat fiind Constantin Țurcanu.
De la moartea sa s-au împlinit, pe 15 noiembrie, 91 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Vaslui.
Peneș Curcanul, bărbatul care a luptat voluntar în patru războaie. Eroul literar a existat în realitate
„Plecat-am nouă din Vaslui / Şi cu sergentul, zece / Şi nu-i era, zău, nimănui / În piept inima rece./ Voioşi ca şoimul cel uşor / Ce zboară de pe munte / Aveam chiar pene la picior, / Ş-aveam şi pene-n frunte. / Toţi dorobanţi, toţi căciulari, / Români de viţă veche, / Purtând opinci, suman, iţari / Şi cuşma pe-o ureche. / Ne dase nume de Curcani / Un hâtru bun de glume, / Noi am schimbat lângă Balcani / Porecla în renume!”.
Eroul principal al versurilor lui Alecsandri s-a născut la 1 martie 1854 la Vaslui, fiind singurul copil al lui Gheorghe Ţurcan şi al Mariei. A avut șansa ca, datorită unor rude mai însărite din Huși, să meargă la școală, învățând să scrie și să citească.
În 1875, a intrat ca dorobanţ în rândurile Regimentului 13 Dorobanţi, iar la inceputul Razboiului de Independenţă avea gradul de caporal, pentru ca în august 1877 să ajungă sergent, conform adevărul.ro.
A devenit faimos după bătălia de la Griviţa (august – septembrie 1877), luptând apoi la Rahova (noiembrie 1877), lupte decisive pentru căderea Plevnei (28 noiembrie/10 decembrie 1877) și capitularea generalului turc Osman-Pașa.
După căderea redutei de la Plevna, răniţii din Regimentul 13, printre care şi Constantin Ţurcanu, au fost aduşi peste Dunăre, într-un spital de campanie improvizat la Turnu Măgurele.
Aici avea să-l întâlnească pe poetul Vasile Alecsandri, care era nu doar o mare personalitate literară, ci şi un om politic care a trăit şi a participat la toate marile evenimente în urma cărora a luat fiinţă România modernă.
Întâlnirea cu sergentul de la Vaslui, avea să-l fixeze în memoria colectivă a românilor drept „Peneş Curcanu”. Denumirea îşi avea originea în penele pe care dorobanţii le purtau la căciuli. Poemul a apărut prima oară în ciclul „Ostașii noștri” din primul volum de „Opere complete” al bardului din Mircești, apărut în 1881.
Luptă ca voluntar în patru războaie
În 1913, Constantin Țurcanu, supranumit deja „Peneș Curcanul” a luptat din nou, ca voluntar, în Bulgaria, în al Doilea Război Balcanic.
Ulterior, avea să mai participe, tot ca voluntar, la alte două campanii militare, cea din 1916, din Primul Război Mondial și cea din 1919, din Ungaria, pentru înlăturarea guvernului comunist al lui Bela Khun.
La ultimul avea deja 65 de ani și a fost avansat la gradul de plutonier major.
Deşi oficial întâlnirea dintre Constantin Ţurcanu şi poetul Vasile Alecsandru a avut loc după bătălia de la Plevna, conform tot adevarul.ro, la Arhivele Naţionale se găsește un set de cărţi poştale scrise chiar de eroul din Vaslui, în care sunt consemnate scurte naraţiuni ce duc la o contradicţie între datele cunoscute de istoria literară şi afirmaţiile autorului lor.
În cărţile poştale, Constantin Ţurcanu relatează că s-a întâlnit cu poetul Vasile Alecsandri pe Calea Victoriei, în Bucureşti.
„Eu mă numesc din botez Constantin Ţurcanu, însă în războiul din 1877, marele poet mi-a schimbat numele şi prenumele zicându-mi Peneş Curcanu. Aceasta s-a auzit că am fost cel dintâi care am intrat în redanul luat la 27 august 1877. (…)
La luarea redanului am fost decorat de domnitorul Carol cu „Virtutea Militară”, iar la 31 august la Griviţa tot de domnitorul Carol I am fost decorat cu „Steaua României” în gradul de cavaler.
Acest atac l-am dat pe ziua de 31 august 1877. (…) Tot în acel an la reduta nr.2 am dat un atac fals şi am fost rănit la acea redută. La 7 octombrie tot la această redută am fost prins de cange şi, dacă nu se rupea mantaua, trebuia să fiu să fiu tras în şanţ şi tăiat bucăţi. Că tot acolo a fost prins un sublocotenent şi l-au tăiat în bucăţi şi l-au aruncat pe malul şanţului. (…)
Am stat în spital până ce m-am internat. Aşa că în noiembrie 1877, reîntors la Regimentul meu 13 Dorobanţi Iaşi-Vaslui, însă regimentul fiind distrus am fost la luptă că nu mai rămăseseră decât 300 de oameni din 1200. (…)
La 1 Decembrie 1877 am plecat la Bucureşti cu 10.000 de prizonieri turci şi într-o zi, plimbându-mă pe Calea Victoriei, m-am întâlnit cu un domn care m-a întrebat de unde sunt, cum mă numesc, ce grad am şi dacă am fost rănit.
I-am răspuns că sunt din oraşul Vaslui şi mă numesc Constantin Ţurcanu, am gradul de sergent şi am fost rănit.
Citește și: Un savant român a realizat prima fotografie subacvatică din istorie. Ce greșeală a comis pe fundul apei
În anul 1881, eu fiind eliberat, am văzut poezia „Plecat-am 9 din Vaslui şi cu sergentul 10”.
În 1913 aveam servici ca picher de stat (n.r. – tehnician însărcinat cu întreținerea unei porțiuni de drum sau de cale ferată) şi eram plătit cu 150 de lei lunar.
Mi-am lăsat serviciul şi m-am înscris ca voluntar în Regimentul 25 de a merge contra bulgarilor.
Tot ca voluntar în 1916, idem în 1918, idem în 1922, 1923 şi de astăzi până la moarte în armată”, scrie Țurcanu în cărțile poștale respective.
Ţurcanu s-a stins din viaţă pe 15 noiembrie 1932, la vârsta de 78 de ani. În memoria eroilor vasluieni care au luptat în Războiul de Independență și Primul Război Mondial, a fost construit, în anul 1934, Mausoleul Peneș Curcanul, situat în Cimitirul Eternitatea din Vaslui, realizat din marmură, piatră și bronz.
