Povestea lui Budac, ultimul haiduc al Transilvaniei. Sute de jandarmi îl urmăreau și voiau să pună mâna pe el, dar „sfârșitul” se afla lângă el. A fost trădat de un camarad și ucis mișelește.
La sfârşit secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, o ceată de haiduci condusă de unul dintre cei mai vestiţi cârţişoreni punea pe jar autorităţile şi aducea bucurie în sufletele ţăranilor simpli.
Povestea lui Budac, ultimul haiduc al Transilvaniei. Trădat de un camarad, e ucis mișelește
Legendă vie printre locuitorii din Cârţişoara, localitatea aflată la aproximativ 50 de kilometri de Sibiu, pe drumul care duce spre Bâlea Lac, Andrei Budac sa nascut pe 20 iulie 1873 într-o familie numeroasă, „care din munca pământului şi creşterea vitelor au putut face. oameni de nădejde opt copii”.
Confruntat încă din anii copilăriei și adolescenței cu „nedreptățile și silniciile orânduirii dualiste imperiale”, Budac trece muntele în Țara Românească la doar 18 ani.
Citește și: Sergiu Neguț a inaugurat Grădinița „Prichindelul” din Lopătari, renovată de Asociația BookLand
„Nu peste prea multă vreme a sosit în sat zvonul că Andrei Budac sa înrolat în ceata de haiduci a lui Tican de prin pădurile Rucărului de Argeş, că a băgat spaima în bogătaşi, că pradă şi jefuieşte dincolo şi dincoace de munţi.
După moartea violentă a lui Tican, Andrei al nostru a trecut la cârma cetei formată din 12 ortaci volnici și voinici pe care a condus-o vreme de aproape 20 de ani, trecând ca vântul din Țara Românească în Transilvania și tot așa din Transilvania în Țara. Românească, ca să-i prade pe ciocoi să-i ajute pe cei necăjiți.
Cei care l-au cunoscut ne povestesc despre el că era un bărbat voinic, cu o statură herculeană, cu o privire pătrunzătoare și întotdeauna înnegurată, impunând respectul celor din preajmă”, scriu Traian Cânduleț și Ilie Costache în Monografia comunei Cârțișoara, volumul apărut la Editura Mega Mix din Iaşi.
Evadează din închisoare
Ceata de haiduci este sprijinită de oameni de vază din lumea satului, cum este Constantin Folea din Cârţişoara, „cumătrul Dinu” cum îl numea haiducul pe mentorul şi sfătuitorul său de taină din Cârţişoara sau preotul Victor Vulcan.
Ceata lui Budac se alătură răscoalei din 1907, haiducul fiind arestat împreună cu unul dintre oamenii săi de bază și întemnițați la Câmpulung Muscel, acuzați fiind pentru jafurile comise asupra boierilor și instiga la revoltă.
Cei doi sunt judecaţi şi condamnaţi, însă evadează şi, alături de ceilalţi haiduci din ceată, trec Carpaţii în Ardeal, potrivit adevărul.ro .
Vânat de sute de jandarmi
Datorită isprăvilor lui şi ale cetei pe care o conducea, fratele lui, Arsene, ales primar în sat, este schimbat. Haiducii au însă parte de toată admirația oamenilor simpli, asupriți, faptele lor fiind „cântate peste tot seara în șezători”.
Vânat de Jandarmerie, care oferă un premiu de 2.000 de koroane celui care va contribui la capturarea lui, Budac bate cu ceata sa Țara Oltului, dar și multe din județele de dincolo de munți, mobilizând pe urmele sale de jandarmi.
Eforturile acestora sunt zadarnice și ironizate de ceata de haiduci, o întâmplare elocventă în acest sens fiind redată Monografia comunei Cârțișoara.
Trădat și ucis
Jandarmeria își intensifică eforturile de căutare și, pentru că nu reușeau nicicum să-l prindă, ajung să recruteze trădători din anturajul lui, doar așa reușind, într-un final, să-l încolțească, potrivit istoric.ro .
În seara zilei de 12 ianuarie 1912, un pluton de jandarmi îl așteaptă pe haiducul atunci în vârsta de 38 de ani la trecerea peste un pod și trag fără nicio somație.
Este lăsat în agonie mai bine de patru ore, timp în care nimeni nu are voie să se apropie de el. „Victorioși”, jandarmii din plutonul care la ucis s-au fotografiat a doua zi dimineață lângă trupul fără viață.
Înverșunarea autorităților a mers până într-acolo, dacă au refuzat cererea familiilor de ai se pune o cruce la mormânt. În locul în care a murit haiducul este amenajat astăzi un parc, iar Budac este înmormântat în cimitirul din sat.
După moartea lui, sătenii l-au plâns discret, iar rapsozii satului i-au scris o baladă, cântată multă vreme la șezători.
