OPINIE Scenariul II: Candidatul comun al coaliției.
Dacă președintele României va fi Crin Antonescu, asistăm la o întoarcere în timp, direct în era în care Dan Voiculescu, „Varanul-șef”, trasa liniile guvernării din umbră.
O restaurare completă a unui sistem bazat pe influență, propagandă și controlul statului în interesul unui cerc restrâns de privilegiați. În traducere liberă: un nou „liber la furat”, de care PSD și aliații săi se vor bucura la maximum.
Într-un asemenea scenariu, se va menține acea „stabilitate” des-lăudată de Marcel Ciolacu, noul său prieten și partener de drum, care nu ezită să vorbească despre România ca despre un stat „liniștit” și „predictibil” – adică un loc unde puterea e bine împărțită între aceleași găști politice, iar nimeni nu riscă să fie deranjat de DNA sau alte instituții.
Dar Crin Antonescu nu este doar o revenire la vremurile de glorie ale USL. Este și o figură fosilizată politic, o floare criogenizată, care a fost scoasă din zona sa de confort după ani întregi de inactivitate.
Practic, România va trece printr-un proces de CRINOgenizare, în care trecutul va reveni în forță, iar progresul va fi înghețat.
Un nou Klaus Iohannis, poate puțin mai vorbăreț, dar la fel de absent în momentele-cheie. Un președinte de decor, ale cărui principale funcții vor fi să garanteze liniștea pentru cei care conduc țara din umbră și să ofere declarații fără substanță. O Românie prăpăstioasă, blocată în aceleași scheme de influență și corupție, fără vreo șansă reală de reformă.
Odată cu Antonescu, se va reactiva vechea rețea a mogulilor și a sforarilor de profesie. Se vor închide dosare, se vor împărți funcții și contracte, iar marile reforme vor rămâne doar pe hârtie. Totul sub umbrela unei „stabilități” care nu înseamnă altceva decât stagnare și regres.
