Sfântul Sisoe cel Mare este sărbătorit de credincioșii creștin ortodocși pe data de 6 iulie. A fost un ucenic al Sfântului Antonie cel Mare, unul dintre cei mai însemnați părinți ai vieții monahale din primele secole creștine. Sfântul Sisoie a trăit în pustia Egiptului în secolul al IV-lea și este cunoscut pentru evlavia și dragostea sa față de Hristos.
Sfântul Sisoe a primit de la Dumnezeu puterea de a vindecă bolnavii, a scoate duhurile rele și a învia morții. Sfântul Sisoe s-a nevoit în pustia Egiptului vreme de 72 de ani.
Despre cuviosul Sisoe se spune că postea atât de mult, încât ajungea să nu mănânce nimic timp de mai multe zile.
Cât postea Sfântul Sisoe
Printre virtuţile care îi împodobeau inima, excela înainte de toate în smerenie şi îi învaţă pe cei care îl vizitau ca aceasta se poate obţine mai întâi prin abstinenţă, apoi prin rugăciune şi în sfârşit forţându-ne să ne considerăm în orice împrejurări inferiori tuturor oamenilor.
Îi plăcea atât de mult să postească şi era atât de cufundat în rugăciune încât rămânea zile întregi fără să se îngrijească de mâncare iar când discipolul său, Avram, îi atrăgea atenţia, el răspundea cu simplitate: „Nu am mâncat noi, copilul meu?” – Celălalt răspuzându-i că nu, el spunea: „Dacă nu am mâncat, adu şi hai să mâncam”.
Minunile Sfântului Sisoe
De-a lungul vieții sale, Sisoe ar fi făcut mai multe minuni. Astfel, într-una din zile, un om se îndreptă cu fiul sau spre chilia Sfântului Sisoe pentru a lua binecuvântare. Pe drum, copilul muri, însă tatăl, fără a se tulbura și-a continuat drumul până la bătrânul Sisoe. A intrat în chilia acestuia cu fiul sau în brațe.
A căzut la pământ pentru a fi binecuvântat. După acest gest, tatăl s-a ridicat, lăsându-l pe copil la picioarele Sfântului Sisoe. Sisoe, necunoscând că fiul acestuia este mort, i-a spus: ”Ridică-te și du-te afară!”.
După ce a rostit aceste cuvinte, copilul s-a ridicat și a ieșit. În urma acestei minuni, tatăl i-a spus Cuviosului Sisoe cele petrecute cu fiul său, iar bătrânul i-a spus să nu vestească nimănui despre cele petrecute până la moartea sa. Sfântul Sisoe a trecut la cele veșnice în anul 429.
Sfântul Sisoe – protectorul copiilor
Sfântul Sisoe apără copiii și alungă toate relele În folclor există o altă legendă a Sfântului Sisoe. Se spune că el ar fi avut o soră, care s-a închis într-o chilie, alături de două slujitoare, cu provizii suficiente pentru trei ani, pentru a-l aduce pe lume pe cel de-al șaselea copil al ei.
Atunci, Dumnezeu l-a trimis pe Sisoe, pe vreme de furtună, la peştera surorii lui. Când a intrat, împreună cu el s-a strecurat și diavolul, sub forma unui grăunte sub copita calului.
Diavolul a furat copilul, iar Sisoe a pornit în căutarea lui. A întrebat o salcie de el, aceasta i-a spus că nu știa nimic, iar sfântul a blestemat-o să înflorească şi să nu rodească. Pentru același răspuns, rugul a fost blestemat să fie de râsul lumii.
Pentru că paltinul l-a ajutat, a fost binecuvântat să stea înaintea bisericii şi să cheme păcătoşii la pocăinţă. Măslinul a fost blagoslovit să fie dătător de mir pentru botez. Sisoe a salvat copilul și a alungat diavolul.
De atunci, Sfântul Sisoe a rămas recunoscut ca fiind protectorul copiilor şi cel ce pune răul pe fugă.
De unde vine expresia „Sfinte Sisoe!”
Expresia „Sfinte Sisoe!”, folosită de români mai ales pentru a exprima mirarea sau speriertura față de o anumită situație provine de la faptul că, de-a lungul vieții sale, Sfântul Sisoe obișnuia la începutul lunii aprilie să-l păcălească pe bunul său prieten, Sfântul Antonie cel Mare spunându-i ori că l-a văzut pe diavol făcându-și nevoile în vasul din care mâncau sau că a înviat din morți diverse victime ale unei epidemii de ciumă.
De la aceste glume ale sale se spune că a apărut ca tradiție Ziua Păcălalilor – 1 Aprilie, potrivit libertatea.ro.
