Tensiuni la vârful BOR! Vasile Bănescu rupe tăcerea: „Conservatorismul creștin – politic, rusofil vampirizează nerușinat imaginea Bisericii”.
Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române și actual membru al Consiliului Național al Audiovizualului (CNA), a cerut joi comunicatorilor Bisericii Ortodoxe să apere biserica de „conservatorismul creștin – politic, rusofil, latent totalitar, prolegionar, antieuropean care vampirizează nerușinat imaginea Bisericii”.
Tensiuni la vârful BOR! Vasile Bănescu rupe tăcerea: „Conservatorismul creștin – politic, rusofil vampirizează nerușinat imaginea Bisericii”
În replică, actualul purtător de cuvânt, Adrian Agachi, a respins cererea lui Bănescu și a spus că ”a vorbi despre o presupusă complicitate a Bisericii față de unele curente politice actuale reprezintă o mistificare a realității”.
Vasile Bănescu a revenit cu o nouă postare pe Facebook în care a deplâns reacția lui Agachi: ”A te preface că nu vezi năruirea prea multor clerici, monahi, inclusiv episcopi, în zona sectarismului georgist cu aer mesianist, a „suveranismului ceaușist” travestit în „conservatorism”, nu e chiar un semn de discernământ duhovnicesc”.
Ieșirea publică a lui Vasile Bănescu vine pe fondul utilizării de către partidele și candidații extremiști a simbolurilor ortodoxe. În paralel, înalți ierarhi sau simpli preoți ori călugări promovează constant poziții pro-ruse, extremiste și anti-occidentale.
Vezi mai jos cele trei postări pe Facebook:
1. Vasile Bănescu (2 aprilie)
„Muțenia publică” și riscurile ei
Muțenia publică a celor responsabilizați în interiorul Bisericii – comunicatori ecleziastici, dar și profesori de teologie care ar trebui să limpezească și să apere public, curajos și răspicat, poziția oficială a Patriarhiei – în fața unui „conservatorism creștin” politic, rusofil, latent totalitar, prolegionar și antieuropean, este o muțenie complice.
Acest tip de discurs, care „vampirizează” imaginea Bisericii, a ajuns până la inițiative legislative menite să anuleze interdicțiile privind organizațiile fasciste sau negarea Holocaustului.
În opinia autorului, tăcerea contribuie la decredibilizarea gravă a Bisericii și, pe nedrept, a Patriarhului.
Bănescu amintește că pozițiile ferme adoptate anterior de Patriarhie împotriva extremismului au fost „îngropate” sub valuri de propagandă venite din zone media radicale, cu discurs ortodoxist și naționalist.
El consideră că este urgentă o definire clară a poziției creștine autentice față de derapajele ideologice care deturnează mesajul religios.
Totodată, avertizează asupra riscului „suveranizării” și politizării Bisericii, fenomen care ar duce la deformarea misiunii sale fundamentale: luminarea credincioșilor, sfințirea și îndrumarea lor spirituală.
2. Adrian Agachi (3 aprilie)
Biserica – spațiul teologiei, nu al ideologiei
Adrian Agachi răspunde critic, subliniind că opiniile lui Vasile Bănescu rămân personale și nu reprezintă poziția oficială a Patriarhiei Române – lucru afirmat public încă din perioada în care acesta era purtător de cuvânt.
El avertizează că transformarea Bisericii într-un actor al unei lupte ideologice riscă să o reducă la o simplă entitate politică, în contradicție cu menirea ei spirituală.
Potrivit acestuia, Biserica trebuie să rămână fidelă lui Hristos, nu unor curente politice.
Agachi invocă și hotărârile sinodale care prevăd neutralitatea în timpul alegerilor și resping implicarea politică partinică, sugerând că apelurile lui Bănescu contravin acestor principii.
El subliniază că misiunea reală a Bisericii este legată de teme precum pocăința, discernământul, smerenia și iubirea aproapelui, nu de polemici ideologice.
În opinia sa, acuzațiile privind o presupusă complicitate a Bisericii cu anumite curente politice reprezintă o distorsionare a realității.
3. Vasile Bănescu (3 aprilie)
Apel la mărturisirea adevărului
Într-o nouă intervenție, Vasile Bănescu reia ideea că Biserica nu trebuie să devină spațiul ideologiei, dar poate fi vulnerabilă la infiltrarea acesteia.
El critică atât formalismul teologic lipsit de trăire autentică, cât și lipsa de reacție în fața derapajelor ideologice.
Autorul subliniază că misiunea Bisericii include apărarea adevărului prin mărturisire clară, nu prin tăcere sau ambiguitate.
În același timp, avertizează asupra pericolului reprezentat de politicieni care folosesc discursul religios în scop electoral, deformând atât creștinismul, cât și ideea de conservatorism.
Bănescu vorbește despre riscul ca Biserica să fie afectată de influențe ideologice interne și critică lipsa de discernământ în fața acestor fenomene.
În final, acesta face un apel la dialog autentic, responsabilitate și revenirea la valorile fundamentale ale credinței, subliniind că adevărul și autenticitatea rămân esențiale pentru credibilitatea Bisericii.
