Un militar român antrenat în trupele de comando s-a făcut cioban. A asigurat pacea în zone de conflict din Africa.
Cristian Dumitrașcu, unul dintre primii soldați români care a participat, după ’89, la misiuni externe în teatre de operațiuni din Africa, sub egida Națiunilor Unite, a abandonat haina militară de teamă „să nu devină un robot”, și a îmbrăcat sarica de cioban, preferând tihna pe care i-a oferit-o comuna natală a bunicilor materni.
Un militar român antrenat în trupele de comando s-a făcut cioban. A asigurat pacea în zone de conflict din Africa
Crește acum trei sute de oi și conduce o stână amenajată la granița dintre Provița de Sus și Breaza, din județul Prahova. Mărturisește deschis că este pe cale să fie înfrânt în lupta cu lenea care a cuprins locuitorii satelor românești.
La începutul anilor 90, Cristian Dumitrașcu a fost admis la Institutul Petrol-Gaze din Ploiești, dar, până să înceapă viața de student, a fost nevoit să-și facă pregătirea militară, obligatorie pentru orice tânăr în acei ani, iar viața i s-a schimbat radical.
A fost repartizat la unitatea de parașutiști din Buzău, de unde a fost cooptat în prima trupă de comando a armatei române. Antrenat special de „un comandant al armatei chineze”, a fost printre primii militari români acceptați să plece în misiunile externe organizate după revoluția din 1989.
„Fiind așa mai năzdrăvan am fost trimis, în anul 1992, în Angola, o țară controlată de rebeli. Era o misiune sub egida Națiunilor Unite, de menținere și impunere a păcii. Treaba noastră era să liniștim anumite zone, colaboram cu trupe din alte state care făceau deminări sau care asigurau transportul aerian, de exemplu. Noi patrulam în porturi, dar am fost și în zona de junglă.
În perioada aceea, transportul terestru era foarte nesigur. Se proceda exact ca în filmele western. Rebelii opreau trenul și luau tot ce găseau, de la capre la țigări. Noi încercam să liniștim chestiile astea”, mărturisește Cristian Dumitrașcu, potrivit libertatea.ro.
S-a retras la stână
Experiența militară a fost urmată de cea de antreprenor în domeniul transportului internațional pentru ca în cele din urmă Cristian Dumitrașcu să se retragă la Provița de Sus unde a decis să câștige – așa cum spune acum – un pariu cu internetul.
Cu puțin înainte de pandemia de COVID-19 a preluat casa bătrânească a bunicului său din Provița de Sus, județul Prahova, hotărât să continue tradiția familiei de crescători de animale. A intrat însă într-o bătălie mult mai perfidă decât cea din Africa.
Fostul militar crește peste 300 de oi, are o stână unde găzduiește oaspeți dornici să guste din bulzul ciobănesc, să facă foc de lemne în vatră și să experimenteze mulsul animalelor. Reușește cu greu să găsească oameni tineri dornici să muncească la stână.
„Pur și simplu m-a omorât ajutorul social. Oamenii nu mai vor să lucreze. Preferă să stea acasă și să primească de la primărie câteva sute de lei. În vara asta am avut 300 de oi la muls. Am luat oameni din sat, dar la un moment dat am ajuns eu angajatul lor. Nu mai știi ce să le faci ca să îi ții.
A fost o vijelie acum câtva timp la noi. Eu am ieșit cu o drujbă să ajut angajații de la Electrica să taie crengile doborâte de vânt. M-am certat cu viceprimarul pentru că i-am cerut să-i scoată pe teren pe cei care primesc ajutor social, că d-aia iau bani. Sunt ofuscați, nu vor să muncească.
Credeți-mă că, dacă aș lăsa pe o masă, afară în curte, o sută de mii de lei, n-ar dispărea. Dar dacă aș lăsa două sticle cu țuică, nu apuc să mă întorc cu spatele că nu mai sunt pe masă.
E ceva foarte rău cu forța de muncă. O să ajungem să aducem la stână cetățeni din Sri Lanka pe care să-i învățăm să muncească”, spune Cristian Dumitrașcu.
URMĂREȘTE-NE ȘI PE GOOGLE NEWS
