Ritualul spălării picioarelor, oficiat în Joia Mare la Catedrala din Blaj. Ceremonialul, un gest simbolic al iubirii față de aproape.
În dimineața Joii Mari, în Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Sfânta Treime” din Blaj, a fost celebrată Vecernia unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, slujbă cu profundă încărcătură spirituală specifică acestei zile.
Ritualul spălării picioarelor, oficiat în Joia Mare la Catedrala din Blaj. Ceremonialul, un gest simbolic al iubirii față de aproape
În cadrul celebrării au existat două momente deosebit de importante:
– Slujba spălării picioarelor, prin care se rememorează gestul de smerenie al Mântuitorului, care a spălat picioarele ucenicilor Săi;
– Sfințirea pâinii și a vinului care vor fi împărțite credincioșilor în noaptea Paștilor.
Toate reprezintă momente de profundă comuniune liturgică și rugăciune, în așteptarea Pătimirii, Morții și Învierii Domnului.
Spălarea picioarelor în Joia Mare
Practica creștină de spălare a picioarelor a apărut în Joia cea Mare, când Iisus a spălat picioarele apostolilor în semn de fraternitate, devotament și smerenie. În ciuda împotrivirii lor, Iisus le-a reamintit acestora de semnificația spălării picioarelor.
“Deci dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora; că pildă v-am dat, ca și voi să faceți așa cum am făcut Eu cu voi. Adevăr, adevăr vă spun: Nu este sluga mai mare decât domnul ei, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis. De vreme ce știți acestea, fericiți veți fi de le veți face.” (Ioan 13:1-17)
Pentru creștinii acelor vremuri picioarele deveniseră mai mult decât un mijloc locomotor. Grecii Antici obișnuiau să își spele picioarele înainte să intre într-un templu.
În acele vremuri, mersul pe jos și, în special, descălțat, era modul principal de deplasare. Sandalele cu care se încălțau erau făcute din piei de animale, care erau greu de spălat și se murdăreau foarte ușor pe drumuri nepietruite sau în timpul muncii pământului.
Astfel, spălarea picioarelor era importantă atât înainte de o deplasare, cât și la finalul călătoriei. Unele persoane umblau desculțe nu datorită lipsurilor, ci pentru că doreau să rămână umili.
Tradiția a continuat până în zilele noastre
În Evul Mediu, la Vatican, ritualul spălării picioarelor în semn de iubire a aproapelui a devenit o obișnuință. Papa obișnuia să spele picioarele a 12 sub-diaconi după Liturgie și 13 oameni săraci după cină.
Știai că până în 1689 monarhii englezi spălau personal picioarele celor săraci? Nobilimea acelor vremuri, cu regele în frunte, se ocupa personal de spălarea picioarelor a 12 persoane sărace în Joia cea Mare. Ritualul conținea și marcarea degetelor cu sânge sau ulei pentru a simboliza curățarea spirituală a persoanei respective.
Mai mult decât atât, acele persoane primeau mâncare, băutură, haine și bani. Pe urmă, acest ritual a fost înlocuit de monezi speciale pe care monarhul le împărțea celor mai săraci.
În zilele noastre, Papa Francisc a vizitat la un moment dat o tabără de refugiați de lângă Roma. Acesta a spălat și a sărutat picioarele a 12 refugiați de diverse culte (ortodocși, musulmani, hinduși și catolici) pentru a promova importanța toleranței și a iubirii aproapelui.
În contextul epidemiologic actual, cauzat de noul coronavirus, Papa Francisc nu a ținut acest ritual de spălare a picioarelor în 2020, însă a fost ținut în 2021 în strictă concordanță cu protocoalele anti-COVID-19.
URMĂREȘTE-NE ȘI PE GOOGLE NEWS
