Secretele buncărului „apocaliptic”, locul care adăpostește viitorul omenirii. Românii contribuie decisiv la asigurarea vieții pe Pământ.
În adâncurile unui munte înghețat de pe o insulă situată deasupra Cercului Arctic, între Norvegia și Polul Nord, se află o resursă de o importanță vitală pentru viitorul omenirii. Nu este vorba de cărbune, petrol sau minerale prețioase, ci de semințe.
Secretele buncărului „apocaliptic”, locul de la Polul Nord care adăpostește viitorul omenirii. Ce duc românii aici?
“În interiorul acestei clădiri se află 13.000 de ani de istorie agricolă”, spune Brian Lainoff, coordonatorul principal al parteneriatelor de la Crop Trust, care gestionează seiful, în timp ce trage de ușa uriașă de oțel care duce în interiorul muntelui.
Depozitul global de semințe a fost supranumit buncărul “apocaliptic”, ceea ce evocă imaginea unei rezerve de semințe pentru a fi folosite în cazul unui eveniment apocaliptic sau al unei catastrofe globale, potrivit theguardian.com.
Buncărul de provizii din Svalbard conține semințe pentru peste 1,2 milioane de tipuri de plante, copaci și culturi, în cazul în care speciile ar dispărea sau ar fi distruse de dezastre naturale sau inevitabile.
În cazul în care ar dispărea culturi vitale, am putea să le cultivăm din nou și să prevenim foametea. Un concept sumbru și apocaliptic, dar din ce în ce mai important pe măsură ce planeta vede impactul schimbărilor climatice.
Buncărul, situat pe insulele Svalbard, la aproximativ 500 de mile de Polul Nord, este construit să reziste la toate formele de catastrofe naturale, cum ar fi cutremurele, incendiile și războaiele.
De la roșiile sălbatice din Galapagos până la dovlecii cultivați de triburile nativilor americani, așa-numitul buncăr „apocaliptic” conține semințe pentru aproape toate plantele imaginabile.
Citește și: Albaiulianul Eric Odveremean, în top la Campionatul European de Karate. A obținut locul III
Acesta este descris de Crops Trust ca fiind „polița de asigurare supremă pentru aprovizionarea cu alimente a lumii” la urma urmei, dispariția unor plante precum cultura grâului ar fi la fel de ireversibilă ca și anihilarea dinozaurilor și ar însemna că nu am mai putea mânca niciodată pâine. O soartă de neimaginat.
Cum contribuie România?
România contribuie și ea la asigurarea vieții pe Pământ. Ţara noastră este printre cele 91 de state depozitare şi are o contribuţie semnificativă prin Banca de resurse Genetice Vegetale „Mihai Cristea” din Suceava.
Nu toate semințele trimise de institutul din Suceava provin din România, ci au fost doar depozitate, iar de aici urmează să fie transferate mai departe. Speciile românești sunt doar 252.
Citește și: Ce mâncau românii în secolul 18? Rețeta „secretă” a mămăligii
Printre ele se află roșii, ardei, castravete, fasole și alte legume, dar și cucurbitacee precum dovleacul. De asemenea, mai sunt semințe și semințe de busuioc, mac, cimbru, muștar. În plus, cereale: porumb, orz, ovăz, secară.
Aproape jumătate din materialul conservat este autohton, colectat din 1.549 de localități din toate județele țării, potrivit datelor institutului din Suceava, conform euronews.com.
