Țuica fiartă, cozonacii și haioșele, bucuriile ardelenilor de anul nou în „Epoca de Aur”. Când era așteptat Moș Gerilă?
În perioada comunistă, cunoscută adesea drept „epoca de aur”, sărbătorile de iarnă aveau un farmec aparte în Ardeal, chiar dacă erau umbrite de lipsuri și restricții.
Țuica fiartă, cozonacii și haioșele, bucuriile ardelenilor de anul nou în „Epoca de Aur”
Departe de opulența vremurilor moderne, oamenii găseau bucurie în micile tradiții și gusturi autentice, păstrate cu grijă din generație în generație.
Cozonacii reprezintă una dintre cele mai iubite delicii ale mesei de Anul Nou. În ciuda penuriei de ingrediente precum zahărul, ouăle sau untul, gospodinele își foloseau ingeniozitatea pentru a pregăti cozonaci pufoși, umpluți cu nucă, mac sau rahat.
Aceștia erau frământați cu răbdare, uneori ore în șir, iar mirosul dulce al aluatului copt în cuptoarele din sobe umplea casele cu un aer festiv.
Haioșele, acele prăjituri fragede cu foi subțiri și gem de prune sau caise, nu lipseau de pe mesele ardelenilor. Făcute din ingrediente simple, dar îmbogățite cu multă muncă și migală, aceste dulciuri deveniseră un simbol al ospitalității.
În epoca de aur, când zahărul era adesea raționalizat, gemurile pregătite în casă din vară erau salvarea gospodinelor.
Alături de cozonaci și haioșe, țuica fiartă era regina băuturilor de sărbătoare.
În nopțile geroase de iarnă, când petrecerile de Anul Nou continuau până în zori, o cană cu țuică fiartă, aromată cu cuișoare, scorțișoară sau coajă de lămâie, era suficientă pentru a încălzi sufletele adunate în jurul mesei.
Țuica era adesea produsă în gospodării, iar momentul în care era fiartă aducea un aer de sărbătoare în casă.
URMĂREȘTE-NE ȘI PE GOOGLE NEWS
