Sfânta Vasilisa din Nicomidia este pomenită pe data de 3 septembrie în toată creștinătatea. Ea l-a convertit la credință pe cel care trebuia să îi fie călău și anume pe domnitorul Alexandru din Nicomidia care îi prigonea pe creștini.
Sfânta Vasilisa trăia la Nicomidia, un important oraş din Asia Mică în vremea domniei împăratului Diocleţian, care a lansat o mare persecuţie împotriva creştinilor din Imperiul Roman.
Sfânta care și-a convertit călăul la credință, pomenită pe 3 septembrie
Pe când era în vârstă de 9 ani, a fost denunţată că era creştină, şi drept urmare a fost arestată şi adusă înaintea guvernatorului Nicomidiei, pe nume Alexandru. Acesta a încercat mai întâi să o facă să se lepede de Hristos, însă copila a refuzat.
Fiind guvernator în Nicomidia Alexandru, care prigonea pe crestini, a fost adusă înaintea lui şi sfânta.
Domnitorul, văzând neînduplecarea ei, a poruncit să o bată peste obraz, iar ea mulţumea lui Dumnezeu; atunci a poruncit să o dezbrace de îmbrăcăminte şi să o bata cu toiege. Iar ea mai mult mulţumea lui Dumnezeu.
Şi atâta au bătut-o peste tot trupul, încât era o rană peste tot. Apoi a fost supusă la nenumarate chinuri, dar ea striga: “Multumescu-Ţi Doamne, Dumnezeul meu”.
Văzând domnitorul că ea socoteşte chinurile ca nişte jucarii, a poruncit să fie încins un cuptor şi să fie aruncată în el. Sfânta şi-a facut semnul crucii şi a intrat în mijlocul văpăii şi stând multe ceasuri, a fost păzită nevătămată, aşa cum a rămas nevătămată şi din alte chinuri.
Acestea toate văzându-le domnitorul se minuna şi, umilindu-se cu sufletul în ce chip sunt judecăţile lui Dumnezeu, a căzut la picioarele sfintei zicând: “Miluieşte-mă roaba lui Dumnezeu, cerescul împărat, şi mă iartă de câte rele am arătat faţă de tine, şi mă fă şi pe mine ostaş împăratului tău, de vreme ce, precum zici, primeşte şi pe cei păcătoşi”.
Atunci sfânta, mulţumind Atotputernicului Dumnezeu, învăţă pe domnitor şi ducându-l în biserică la Antonie episcopul, l-a botezat. După ce a fost botezat, domnitorul a zis către sfânta:
“Roaba lui Dumnezeu, roagă-te pentru mine să fiu iertat pentru cele ce ţi-am făcut ţie, şi să săvârşesc cu bună săvârşire vremea vieţii mele”. Sfânta făcând ruga, iar Alexandru dând mărire şi mulţumită lui Dumnezeu, numaidecât şi-a dat sufletul către Domnul.
Citește și: Enigma peșterii din România care rezistă unui atac nuclear. Unică în lume, cercetată de NASA
Sfânta, îngropându-i trupul, a ieşit împreună cu episcopul din cetate afară ca la trei mile şi, aflând o piatră, a stat pe ea si, rugându-se, a izvorât apa şi a băut şi a mulţumit lui Dumnezeu; şi mergând încă puţin zise: “Doamne, primeşte duhul meu cu pace”.
Acestea zicând şi, îngenunchind la pământ, s-a dus către Domnul cu bucurie, veselindu-se şi mulţumind lui Dumnezeu. Deci episcopul Antonie a a îngropat-o, făcându-i mormântul lângă piatra din care izvorâse apa la rugăciunea sfintei, scrie calendar-ortodox.ro
