Casa Scaunelor Săsești din Alba Iulia este o clădire impresionantă cu o istorie îndelungată și plină de transformări. Cu origini ce se întind până în secolele XVI și XVII, acest monument istoric amintește de perioada în care Alba Iulia a fost capitala principatului Transilvaniei.
Edificiul actual al Inspectoratului Școlar al Județului Alba este cunoscut sub numele de Casa Scaunelor Săsești, o denumire care ne aduce aminte de perioada în care Alba Iulia era capitala principatului Transilvaniei și principii se străduiau să transforme clădirea într-un simbol al importanței politice a orașului.
În secolele XVI și XVII, orașele din Ardeal, precum și comitatele sau scaunele săsești și secuiești, aveau facilități la Alba Iulia pentru a găzdui emisari trimiși la adunările dietei sau în misiuni la curtea princiară.
O schimbare semnificativă a avut loc în Alba Iulia odată cu instalarea reginei Isabella și a fiului ei, regele Ioan Sigismund, în anul 1542. Pentru ulteriorii principi ai Transilvaniei, un obiectiv important a devenit transformarea fostului centru episcopal, care includea palatul și casa prepozitului, probabil și locuințele arhidiaconilor.
Astfel, Alba Iulia a devenit o adevărată reședință princiară. În ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, orașele, comitatele și scaunele din principat au început să achiziționeze clădiri în Alba Iulia pentru a găzdui proprii reprezentanți trimiși în capitală.
Casa Scaunelor Săsești este localizată în partea de nord-est a castrului roman, pe vechiul drum al sașilor (Zaz utcza), într-o zonă unde, la sfârșitul secolului al XVI-lea, orașul Brașov a achiziționat de la Mihail și Gabriel Lenches de Varadino o casă cu grădină, plătind suma de 700 de florini. Această reședință se învecina cu locuința cunoscută a orfanilor Pancratius Sennyey, fost consilier al principelui Sigismund Báthory.
În anul 1624, ulița sașilor sau a Sibiului trecea prin zona dintre Colegiul Academic și zidul estic al Cetății, continuând apoi către zidul nordic. În apropierea aceleiași zone, în anul 1624, orașul Bistrița a achiziționat o clădire pentru suma de 110 florini, într-un loc în care se mai găseau și casele scaunelor Sighișoara, Sibiu și Mediaș.
Clădirea actuală, având o configurație în formă de U, reprezintă rezultatul unor modificări realizate între secolele XVI și XIX. Cea mai veche parte a acesteia este latura de nord, care probabil a fost una dintre clădirile deținute de scaunele săsești menționate anterior. Această secțiune se suprapune pe zidul fortificației romane.
În primele decenii ale secolului al XVIII-lea, planurile evidențiază mai multe clădiri cu formă pătrată sau dreptunghiulară, care formau o curte interioară. Ulterior, în începutul secolului al XIX-lea, au fost adăugate laturile de est și de sud, dând astfel clădirii forma pe care o cunoaștem astăzi.
Pe parcursul secolelor XVIII și XX, clădirea a fost cunoscută sub diverse denumiri, reflectând schimbările în destinație.
În anul 1736, a servit drept sediu al directorului fortificației, iar în 1747 a devenit corpul de gardă principal. În 1823, a fost numită casa inginerului, iar în 1903 găzduia Direcția de Geniu. În 1920 a fost transformată în pavilion ofițeresc, iar din 1929 a funcționat ca prefectură a județului Alba.
