Pe 22 iulie 1456, un eveniment istoric de importanță majoră a avut loc la Belgrad. Voievodul Iancu de Hunedoara a condus o impresionantă coaliție de luptători pentru a respinge invazia otomană condusă de sultanul Mehmed al II-lea cuceritorul Constantinopolului.
Iancu de Hunedoara, cunoscut și sub numele de Ioan Huniade sau Ioan Corvin, a fost o personalitate marcantă în istoria românească din secolul al XV-lea.
Eroul din Carpați – Iancu de Hunedoara
Fiul unui cneaz român din Țara Hațegului, Iancu provenea dintr-o familie cu rădăcini puternice în regiune.
Tatăl său, Voicu, în slujba regelui Sigismund de Luxemburg, a fost înnobilat pentru faptele sale de vitejie și a primit domeniul Hunedoarei în 1409, care includea cetatea și aproximativ 40 de sate.
Urmează calea militară a tatălui său, iar în 1430, datorită calităților sale remarcabile ca luptător, este luat în serviciul regal de către rege.
În următorii doi ani, Iancu a servit în cadrul ducelui de Milano, Filippo Visconti, unde și-a îmbogățit cunoștințele despre cele mai noi elemente de tactică și strategie militară.
Iancu de Hunedoara a devenit un lider militar de temut și a fost recunoscut pentru curajul și abilitățile sale în luptă. Cariera sa militară impresionantă l-a transformat într-o figură remarcabilă în istoria românească și europeană a acelor timpuri.
Iancu de Hunedoara a avut o carieră impresionantă în cadrul domeniilor politice și militare din secolul al XV-lea.
În 1441, a devenit voievod al Transilvaniei, iar între anii 1446 și 1453 a ocupat funcția de guvernator al regatului Ungariei.
Ulterior, în perioada 1453-1456, a deținut titlul de căpitan suprem al Ungariei și al Transilvaniei.
Pe lângă realizările sale politice, Iancu de Hunedoara a desfășurat o activitate intensă în plan diplomatic și militar, având în vedere ascensiunea puterii Imperiului Otoman. El a jucat un rol esențial în încercarea de a forma o coaliție creștină, având scopul de a opri înaintarea otomană printr-o oaste de cruciadă.
În această perioadă, Imperiul Otoman se afla în plin apogeu și dădea asalturi decisive asupra Imperiului Bizantin, cu scopul de a cuceri capitala acestuia, Constantinopolul.
Cum a schimbat soarta creștinilor pentru todeauna
Unul dintre cele mai remarcabile momente ale carierei lui Iancu de Hunedoara a fost în 1456, când, în calitate de comandant de oști, a reușit să-l înfrângă pe sultanul Mehmed II, cuceritorul Constantinopolului, într-o importantă bătălie desfășurată la Belgrad.
Acest fapt i-a adus recunoașterea ca un lider militar de temut și un apărător al creștinismului în fața avansului otoman.
La data de 21 iulie 1456, Imperiul Otoman condus de sultanul Mehmed al II-lea Cuceritorul a declanșat asaltul decisiv asupra cetății Belgradului, după o perioadă de aproape două săptămâni de asediu.
După cucerirea Constantinopolului în 1453, otomanii și-au continuat expansiunea teritorială în Europa, iar următoarea lor țintă era Ungaria. În drumul lor spre inima Europei, trupele otomane au trebuit să treacă prin teritoriul Serbiei de azi, care fusese în mare parte cucerită și se afla sub stăpânire otomană.
Cu toate acestea, ultima barieră în calea înaintării otomane era reprezentată de cetatea Belgradului, care la acea vreme era sub control maghiar.
Belgradul a devenit un punct strategic crucial în lupta împotriva expansiunii otomane și a fost apărat cu înverșunare de către Iancu de Hunedoara și o coaliție de luptători creștini.
Cetatea a rezistat eroic asalturilor otomane timp de două săptămâni, iar în ziua de 21 iulie 1456, sultanul Mehmed al II-lea a ordonat un atac decisiv pentru a cuceri cetatea.
Papa Calixt al III-lea a cerut să se tragă clopotele în cinstea victoriei
În bătălia decisivă de la Belgrad, Iancu a condus un contraatac care a învăluit tabăra turcească, punându-i pe otomani în dificultate și rănindu-l chiar pe sultanul Mehmed al II-lea.
Victoria sa asupra otomanilor a fost considerată hotărâtoare pentru soarta lumii creștine, iar papa Calixt al III-lea a cerut să se tragă clopotele în cinstea acestei realizări.
Cu aproximativ 25.000 de luptători, inclusiv 5.000 de mercenari, Iancu a reușit să respingă asaltul otomanilor, provocându-le grele pierderi și determinându-i să se retragă. Bătălia s-a soldat cu 24.000 de morți în rândul otomanilor și aproximativ 4.000 de prizonieri, în timp ce creștinii au înregistrat aproximativ 4.000 de pierderi.
Victoria de la Belgrad a avut un preț greu pentru apărători, deoarece o epidemie de ciumă a izbucnit în oraș.
Iancu de Hunedoara, regentul Ungariei și eroul bătăliei, a căzut victimă bolii și a murit la 11 august 1465 în tabăra de la Zemun, la doar câteva săptămâni după încheierea confruntării.
Iancu de Hunedoara a fost înmormântat la Alba Iulia
A fost înmormântat în Catedrala Catolică de la Alba Iulia, alături de fratele său mai tânăr, Ioan.
În epitaful alcătuit de călugărul ostaș Ioan de Capistrano, care luptase și învinsese alături de el pe turci, se scria: ”A căzut coroana regatului, s-a stins lumina lumii”.
Victoria de la Belgrad a stopat expansiunea Imperiului Otoman către Europa Occidentală pentru următorii 70 de ani, deși au mai avut și alte incursiuni.
Belgradul a continuat să apere Ungaria și creștinătatea Europei Centrale și Occidentale de atacurile turcești până în anul 1521, când a căzut în mâinile otomanilor.
Pentru victoriile sale în luptele antiotomane, Iancu de Hunedoara a fost numit “atletul-cel mai puternic-unic-al lui Christos” de către Papa Calixt al III-lea într-o scrisoare din 1456.
