În inima Munților Apuseni, la intersecția dintre județele Alba și Cluj, se ascunde Zăpodie – o comoară nespus de valoroasă a tradițiilor și istoriei. Zăpodie este mult mai mult decât un simplu cătun, este un simbol viu în care trecutul și prezentul se contopesc.
La granița dintre județele Alba și Cluj și la cea dintre Șesul Craiului și Muntele Mare, din Munții Apuseni, oamenii și-au ridicat adăposturi temporare din lemn acoperite cu paie, pe care le folosesc vara când urcă cu animalele la munte.
Zăpodie, tărâmul din Alba unde timpul s-a oprit în loc
Așezarea temporară-pastorală au numit-o Zăpodie.
Zăpodie este astăzi un loc în care oamenii locurilor se mută pe timpul verii cu animalele din gospodărie.
În urmă cu 60 de ani, aici se ascundeau membrii uneia dintre cele mai puternice grupări de partizani anticomunişti, cea condusă de Leon Şuşman.
Cătunul este locuit în timpul verii de către oamenii din Ocoliş şi Poşaga, care urcă cu animalele pe munte unde există suficientă hrană pentru acestea.
Mai multe stâne și grajduri au fost construite cu zeci de ani în urmă și au rămas mărturie a vieții grele, din trecut, dar şi de astăzi, a oamenilor de aici.
La Zăpodie istoria face ”casă bună” cu frumuseţea peisajului
Frumuseţea peisajului atrage în fiecare an mulţi turişti fermecaţi de sălbăticia locurilor.
Pentru a ajunge în această așezare fermecătoare, puteți parcurge Drumul Național 75 din comuna Ocoliș, urmând Valea Tisei pe o distanță de aproximativ 18 km.
De asemenea, din comuna Băișoara puteți ajunge la Zăpodie, urmând traseul către rezervația Scărița Belioara, pe un traseu de 7 km. Deși cazarea nu este disponibilă în Zăpodie însuși, cei care doresc să se bucure mai mult de acest peisaj își pot aduce corturile pentru o experiență autentică.
În acest cătun se ascundeau în urmă cu aproape 60 de ani membrii grupării Şuşman, una dintre cele mai puternice care a luptat împotriva comuniştilor în zona Apusenilor.
Locuitorii din zonă care urcau cu animalele le duceau periodic alimente şi informaţii cu privire la căutările organizate de securitate împotriva lor.
Zăpodie se afla la doar trei kilometri de satul Segagea, comuna Poşaga. Aici, în anii ’50, partizanii lui Şuşman se întâlneau şi conspirau în casa unui localnic numit Vasile Crişan, împreună cu doi preoţi din sat, Simion Roşa şi Gligore Jaflea.
Pe marginea pădurilor sau în pădure aceştia îşi făceau bordee pentru a se ascunde de securişti. Aveau şi o strategie în acest scop. Într-un an erau pe dealul dinspre răsărit, iar în celălalt an se mutau în cel dinspre apus. Aceasta în funcţie de cum era ţarina adică unde se cosea fânul doar spre toamna şi era mai multă linişte.
Ceata Șușmanilor, „haiducii anticomuniști”
Devenind un mit în Apuseni, ceata Șușmanilor a reușit să scape de multe ori din capcanele Securității.
Ţăranii le atribuiau ”cetaşilor” puteri miraculoase. Şi astăzi bătrânii din comună Poşaga îşi amintesc de ”haiducii anticomunişti” care făceau dreptate, pedepseau primarii şi abuzurile miliţienilor, băteau membrii de partid care forţau ţăranii să predea cotele.
Atunci când metodele paşnice de subzistenţă dădeau greş, gruparea lui Leon ataca magaziile cu alimente ale armatei, magazinele săteşti şi chiar pe unii ciobani. Drept pedeapsă pentru că i-au ajutat pe partizani, după prinderea şi uciderea membrilor grupării, comuniştii au decis să deporteze 70 la sută din populaţia satului Segagea în Bărăgan.
Cei mai mulţi au revenit acasă după anii de pribegie, dar unii au murit sau au fost ucişi în timpul anchetelor şi torturilor la care au fost supuşi. În plus, zeci de oameni, bărbaţi şi tineri, au fost condamnaţi pentru tăinuire, primind pedepse între şapte şi zece ani de închisoare.
