„Pasiunile” unor români celebri! Scriitori, traducători sau sculptori, cei mai cunoscuţi români au avut vicii care i-au condus către adevărate opere de artă şi, în unele cazuri, către moarte.
Mihai Eminescu este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi ai României, dar, pe lângă faima câştigată din poezie, Eminescu era cunoscut de prietenii săi ca fiind o persoană dezordonată şi un mare amator de cafea.
„Pasiunile” unor români celebri: Eminescu lega cafelele, Slavici spărgea geamurile vecinilor
De asemenea, pasiunea lui Nichita Stănescu pentru alcool a fost una despre care s-a tot vorbit de-a lungul timpului.
În anul 1877, după ce a părăsit Iaşiul, la îndemnul lui Ioan Slavici, Mihai Eminescu s-a mutat în Capitală. Aici, a stat pentru prima dată într-o locuinţă din strada Speranţei.
Era o căsuţă în stil ţărănesc, singură în curte, cu pridvor pe stâlpi de lemn.
Casa avea două camere, în mijloc avea o tindă în capătul căreia se găsea şi o mică bucătărie. Ca ajutor avea o bătrână care ţinea rânduiala casei, potrivit historia.ro.
Autorul Take, Ianke și Cadîr, „răpus” de cafea, tutun și surmenaj
Victor Ion Popa, figură marcantă a dramaturgiei româneşti, a încetat prematur din viaţă din cauza viciilor.
Maestrul Radul Beligan a scris despre el şi despre slăbiciunile sale într-un volum. Victor Ion Popa, autorul celebrei piese de teatru “Take, Ianke şi Cadîr”, s-a născut la 29 iulie 1895, în Călmăţui, Comuna Griviţa, Judeţul Tutova.
A trăit puţin, doar 51 de ani, dar viaţa lui scurtă a fost compensată de faptul că a fost înzestrat cu toate darurile: publicist, romancier, dramaturg, scenograf, caricaturist, regizor, director de teatre, mare animator şi profesor la Conservator.
În 1946, la 30 martie, Victor Ion Popa a fost răpus de boală. Trei factori au contribuit la acest deznodământ: surmenajul excesiv, abuzul de cafea şi, mai ales, tutunul.
Slavici spărgea geamuri
Unul dintre cei mai mari scriitori ai ţării noastre a fost cam năzdrăvan în copilărie. Acesta se ocupa atât cu spartul ferestrele vecinilor, cât şi cu speriatul câinilor. Este vorba despre scriitorul arădean Ioan Slavici născut în localitatea Şiria.
Despre Slavici se spune că a fost un copil cu un aspect firav, care insă spărgea ferestrele vecinilor, ţintea cu pietre cuiburile rândunelelor, aţâţa câinii pe la garduri, păstrând cicatrici adânci al muşcăturilor pe corp, încăleca fără şa caii altora de la păşune, fiind uneori dus acasă accidentat în ultimul hal după ce era trântit la pământ de aceştia.
Lui Brâncuși îi plăcea vinul
Constantin Brâncuşi, sculptorul român considerat părintele sculpturii moderne, era un fumător împătimit, iar băutura lui preferată era vinul.
La Paris, Brâncuşi îl invita în dese rânduri la locuinţa sa pe compozitorul francez Erik Satie, cu care petrecea până dimineaţa. Lui Brâncuşi îi plăcea să bea vin de Beaurjolais. „Cipică, vino să iei masa la mine astă-seară.
Astă-seară împlinesc o jumătate de secol…Odată m-a invitat să tragem un chef împreună. Am băut în neştire. Eu eram foarte tânăr, el era încă tânăr, să fi avut vreo 45 de ani, şi se ţinea foarte bine…
Se făcuse între timp 5 dimineaţă. Eu îi spun: nu mai pot, trebuie să mă întorc acasă! El răspunde: bine, te întovărăşesc.
Când ajungem în colţul străzii Monsieur le Prince, îmi spune: ia întinde braţul! Ştiţi, mi-era rău, mi-era chiar foarte rău…M-a apucat de mână şi a început să mă învârtă în jurul unui copac, dar cu ce putere! Mă roteam ca un titirez.
Dă-mi şi mâna cealaltă!, mi-a spus. Îmi ia şi mâna cealaltă şi începe să mă învârtă în sens invers. Ei, cum te simţi acum?
Mă simt de minune! Ne-am întors din drum şi ne-am apucat iarăşi de băut. Era formidabil! Un om cu totul extraordinar!”, povesteşte compozitorul francez de origine română Mihalovici într-un interviu acordat lui Nicolae Argintescu-Amza, potrivit adevărul.ro.
