Legenda cutremurătoare a uneia dintre cele mai frumoase cascade din Munții Apuseni. Pe Valea Stanciului, în județul Cluj, se găsește impunătoarea cascadă Vălul Miresei, ce este considerată una dintre cele mai frumoase cascade din România.
Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a publicat în trecut mai multe fotografii superbe cu Cascada Vălul Miresei, dar a și povestit legenda cascadei.
Legenda cutremurătoare a uneia dintre cele mai frumoase cascade din Munții Apuseni. S-ar fi format din lacrimile oamenilor
Imagini recente din Parcul Natural Apuseni, Cascada Vălul Miresei sau Cascada Răchițele.
Cascada Răchițele numită și Vălul Miresei este situată pe Valea Stanciului, în arealul localității Răchițele din comuna Mărgău, județul Cluj.
Este una dintre cele mai frumoase cascade din România. Căderea de apă este de peste 30 de metri. Pe timp de iarnă peretele stâncos îngheață, fiind un excelent loc de escaladă pe gheață pentru cei pasionați de acest sport. Se află la o altitudine de 1000 m şi are o înălţime de 30 m şi 2 trepte.
La baza treptei de sus există o marmită adâncă cu diametrul de 10 m, care asigură o dispersie a apei, care seamănă cu un voal. De aici provine numele de Vălul Miresei.
Există acces auto până la cascadă – 6 km de la Răchiţele, care este vizitată atât vara cât şi iarna de iubitorii sporturilor extreme.
Legenda locului spune că în vremuri de mult apuse, o mireasă a căzut de pe stâncile abrupte din zona unde este cascada, iar voalul ei a rămas agățat pe stânci. Șocați de tragicul accident, nuntașii s-au oprit în zona cu pricina și au început să plângă zile la rând până când s-a format o cascadă.
Un alt lucru interesant mai puțin știut despre locuitorii din comuna Mărgău este faptul că aceștia au propriul lor grai cunoscut drept limba gomoțască sau gumuțască. Geamgii din zonă, fiind vestiți pe timpuri, au inventat o limbă care putea fi înțeleasă doar de locuitorii din împrejurimi, iar acum această limbă se știe că este unicul argou rural din România.
De-a lungul anilor, meseria de geamgiu nu s-a mai practicat, și odată cu dispariția acestui meștesug, s-a pierdut și limba. În prezent mai există doar câteva familii care o pot vorbi.
