În Vințu de Jos, județul Alba, se găsesc ruinele unui castel cu legende fascinante. Una dintre ele vorbește despre o comoară scufundată în râul Strei, descoperită de pescari în 1543, iar alta spune că împărăteasa Maria Tereza și-ar fi omorât iubiții acolo.
Pe teritoriul comunei Vinţu de Jos din judeţul Alba mai există ruinele unui castel celebru în urmă cu câteva sute de ani, construit de un guvernator al Transilvaniei, de Gheorghe Martinuzzi, potrivit viziteazăalbaiulia.ro.
Ruinele încărcate de mister ale Castelului Martinuzzi din Vințu de Jos
Legenda comorii susţine că în anul 1543 un grup de pescari români a pătruns cu luntrile de pe Mureş în apele Streiului şi şi-a legat ambarcaţiunile de un trunchi prăvălit în apă.
Atunci unul dintre pescari le-a atras atenţia celorlalţi asupra unor obiecte sclipitoare ce se zăreau pe fundul râului.
Scufundându-se, acesta a scos de acolo mai mulţi gălbeni.
Uimiţi de apariţia monedelor, pescarii au început să cerceteze cu atenție împrejurimile, descoperind o boltă zidită în adâncuri și năruită din cauza rădăcinilor copacilor crescuţi în mâlul apei.
Pătrunzând în interiorul hrubei din adâncuri, ei au scos la suprafaţă 40.000 de galbeni ce purtau efigia regelui Macedoniei, Lysimach.
Zvonul despre descoperirea comorii a ajuns până la cardinalul Martinuzzi, care a ordonat prinderea pescarilor şi confiscarea tezaurului.
Se menţionează apoi că organele de anchetă ale vremii au făcut cercetări la faţa locului, descoperind în bolta subterană alte câteva mii de gălbeni.
După aceea Martinuzzi şi-a cumpărat o serie de domenii, construind şi frumosul castel de la Vinţu de Jos.
Vestea despre fabuloasele averi pe care le deţinea Martinuzzi a fost una dintre cauzele ce i-au adus acestuia moartea.
Plăcerile trupeşti ale împărătesei Maria Tereza, înecate în sânge
O altă legendă o are în prim-plan pe împărăteasa Maria Tereza şi este localizată la jumătatea secolului XVIII-lea.
Poveştile care circulă în zonă îi atribuie împărătesei mai multe crime, victime căzând bărbaţii cu care Maria Tereza făcea amor, potrivit adevărul.ro.
“Maria Tereza intra cu bărbaţii pe poarta castelului, că atunci era canal de apă în jur, şi, după ce petrecea cu ei, dacă îi plăcea, îi ducea într-o cameră de la etaj şi îi poftea să intre acolo.
După ce bărbatul îi trecea pragul, împărăteasa trăgea de o manetă şi se desfăceau podelele şi omul cădea în nişte săbii ce erau aşezate cu vârful în sus”, spune legenda.
Din camera cu săbii ar fi existat un tunel care comunica direct cu râul Mureş pe unde toate cadavrele ajungeau în apă.
Cercetările făcute în incinta castelului nu au confirmat existenţa unei trape sau a unui pasaj secret, după cum nu a fost demonstrată istoric nici posibilitatea ca celebra împărăteasă să fi vizitat vreaodată zona Vinţu de Jos.
Totuşi, oamenii din zonă îşi amintesc că în timpul când a fost construit drumul care trece prin apropierea castelului, s-a descoperit un tunel care se afla între castelul Martinuzzi şi râul Mureş, care curge la o distanţă de mai puţin de 200 de metri.
Bătrânii mai povestesc cum că, în timpul furtunilor de vară, se aud urlete atât în perimetrul castelului, cât şi la ieşirea dintr-o grotă situată pe un deal la aproape doi kilometri depărtare şi despre care se spune că ar fi fost una dintre ieşirile de siguranţă ale castelului.
”Sufletele morţilor din castel nu îşi găsesc liniştea”
Un fenomen greu explicabil s-a petrecut în luna august a anului 1975, când, într-o noapte cu cer senin, castelul a fost lovit de un trăznet, a cărui apariţie nu a fost explicată de către specialişti nici până acum.
Singura parte din castel rămasă în picioare este pavilionul unde, se povesteşte că Maria Tereza îşi arunca iubiţii.
Despre Maria Tereza, care a avut 16 copii, se susţine că era mare amatoare de plăceri trupeşti.
Sătenii au o explicaţie pentru toate aceste întâmplări bizare, inclusiv pentru prăbuşirea misterioasă a castelului.
Ei spun că “odată şi odată trebuia să se întâmple, fiindcă oamenii care treceau noaptea prin apropierea castelului vedeau lumini care jucau la geamuri şi auzeau ţipete“.
Mai mult, oamenii din zonă cred că sufletele morţilor din castel nu îşi găsesc liniştea şi tihna şi că ei ar fi stat la baza prăbuşirii clădirii.
Ei mai spun că şi acum “… câteodată se mai aud urlete, ca de câine turbat, dar foarte rar“.
Locuitorii comunei, în majoritate creştini ortodocşi, mai au o explicaţie pentru apariţia fenomenelor care bântuie castelul.
Ei cred că toate acestea s-au întâmplat din cauza faptului că această clădire a fost ridicată pe locul unui cimitir, al cărui existenţă a fost confirmată de descoperirile făcute în urma unor săpături efectuate în curtea castelului.
