Catedrala Încoronării, dedicată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, a fost construită într-un efort colosal între anii 1921-1922. Scopul principal al acestei construcții a fost să servească ca loc adecvat pentru ceremonia de încoronare a regelui Ferdinand I și a reginei Maria, eveniment ce a avut loc la data de 15 octombrie 1922.
Arhitectura sa, inspirată de biserica domnească din Târgovişte, cu planul în cruce greacă înscrisă, la care s-au adăugat detalii bizantine şi neoromâneşti, aminteşte şi de fosta ctitorie a lui Mihai Viteazul, de la 1597.
Povestea Catedralei Încoronării din Alba Iulia, simbol al unirii românilor
Catedrala a fost construită după planurile arhitectului Victor Gh. Ştefănescu, lucrările fiind executate sub supravegherea inginerului Tiberiu Eremia, pictura interioară a fost realizată de maestrul Costin Petrescu, iar catapeteasma de sculptorul C. M. Babic şi de pictorul Ion Norocea, potrivit site-ului oficial al municipiului Alba Iulia, apulum.ro, arată Agerpres.ro.
Piatra de temelie a fost pusă la 28 martie 1921, a doua zi de Paşte, şantierul fiind vizitat o lună mai târziu, de regele Ferdinand şi regina Maria, cu scopul de a constata stadiul lucrărilor executate. Catedrala a fost sfinţită la 8 octombrie 1922.
La 15 octombrie 1922, la Catedrala din Alba Iulia, în prezenţa unei numeroase asistenţe din ţară (membri ai familiei regale, ai Parlamentului, ai Guvernului, înalţi ierarhi ai tuturor confesiunilor, înalţi comandanţi ai armatei, reprezentanţi ai Academiei Române şi ai Universităţilor, delegaţi ai oraşelor şi satelor ş.a.) şi de peste hotare (membrii misiunilor diplomatice), a avut loc ceremonia încoronării regelui Ferdinand I şi a reginei Maria ca suverani ai României întregite.
“Regele tuturor românilor” a purtat coroana de oţel pe care o primise de la regele Carol I, ce amintea de Plevna, şi căreia i s-au adăugat însemnele Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei, simbolizând actul unirii tuturor provinciilor istorice româneşti sub sceptrul aceluiaşi monarh, potrivit lucrării “Dicţionar biografic de istorie a României” (Editura Meronia, 2008), arată sursa.
Regele şi regina au purtat, cu ocazia ceremoniei de încoronare, mantii special confecţionate din catifea şi brodate cu fir de aur. Coroana regelui a fost adusă de preşedintele Adunării Deputaţilor, Mihail Pherekyde, iar cea a reginei era ţinută de preşedintele Senatului, Mihail Orleanu. Coroana regelui era cea din 1881, purtată de Carol I.
Acesteia i s-au adăugat trei pietre preţioase, reprezentând cele trei provincii româneşti care s-au unit cu Ţara-Mamă – Basarabia, Bucovina şi Transilvania.
Coroana reginei Maria era din aur şi cântărea 1.800 de grame.
Regele şi-a pus singur coroana pe cap, apoi tot el a aşezat-o pe cea a reginei.
A fost intonat Imnul Regal, apoi, momentul a fost marcat cu urale şi 101 salve de tun. A urmat, pe platoul din faţa catedralei, defilarea trupelor. Regele Ferdinand I a primit defilarea călare, înconjurat de ofiţeri români şi ai misiunilor Aliate, prezente la acest moment istoric.
Edificiul a fost ridicat în mijlocul unei incinte dreptunghiulare compuse din patru pavilioane amplasate în colţuri şi legate între ele prin intermediul unei galerii de arcade deschise. Este situat pe latura de apus a Cetăţii având o amplă perspectivă spre Platoul Romanilor, turlele sale, înalte de aproape 60 de metri, dominând oraşul. În cupola centrală este pictat Iisus Pantocrator şi pe bolta absidei altarului chipul Maicii Domnului şi alte scene biblice.
De o parte şi de alta a iconostasului, sunt aşezate icoanele sfinţilor ierarhi, mitropoliţii Sava Brancovici şi Ilie Iorest, cuvioşilor Mărturisitori Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara şi a Mucenicului Oprea Nicolae. Deasupra uşii veşmântăriei este zugrăvit autoportretul maestrului Costin Petrescu.
În pronaos sunt zugrăvite portretele lui Mihai Viteazul şi al doamnei Stanca. Iconostasul, sculptat în lemn de stejar, este împodobit cu motive florale, având registrele tradiţionale cu scene biblice şi icoane realizate de către pictorul Ion Norocea. În perioada interbelică, în aripa de sud-est a funcţionat Inspectoratul clerului militar şi Episcopia Armatei, iar în aripa de nord-est Muzeul Unirii.
În 1975 a devenit sediul Episcopiei, iar mai apoi, în 1998, al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de Alba Iulia, conform apulum.ro. Catedrala mai este cunoscută şi sub denumirea de Catedrala Reîntregirii Neamului, potrivit Agerpres.ro.
