Cetatea Câlnic, ridicată la mijlocul secolului al XIII-lea de saşii transilvăneni, înscrisă din 1999 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, este un obiectiv care, cu siguranţă, nu trebuie ratat de cei care vizitează judeţul Alba, fiind o adevărată bijuterie arhitectonică şi un exemplu pozitiv de întreţinere a unui monument istoric.
Şi chiar dacă numărul turiştilor nu se poate compara cu cel de dinainte de pandemie, sunt vizitatori care vin din întreaga ţară, dacă ne luăm după numerele de înmatriculare ale maşinilor parcate în apropierea cetăţii într-o zi din timpul săptămânii – Bucureşti, Prahova, Buzău, Dolj, Iaşi etc.
Povestea cetății din Alba care face parte din patrimoniul UNESCO
Printre aceştia, Alexandru şi soţia sa, aflaţi în concediu “prin Ardeal” şi pentru prima dată în Alba, ei aflând despre cetate cu o căutare pe Google a monumentelor care pot fi vizitate în judeţ.
Cetatea se află în Câlnic, localitate situată în podişul Secaşelor, nu departe de DN1 care face legătura între Sebeş şi Sibiu.
“Căutând pe Google, am găsit-o. Am vrut să venim să vedem cum e aici cu ochii noştri, că pe internet sunt destul de multe poze frumoase şi tot felul de detalii interesante. (…). E super. E minunat aici. E foarte liniştitor, relaxant. E de venit, de vizitat, e frumos. E păcat să vii în Alba şi să nu treci să vizitezi minunea asta”, a spus tânărul.
Tot de pe internet a aflat despre cetate şi un alt turist aflat în vizită împreună cu familia sa. “E interesantă, chiar merită văzută. M-au impresionat construcţia şi povestea ei”, a spus acesta.
O fetiţă s-a arătat impresionată de clopotele pe care le-a văzut în turnul de la intrare, după ce a urcat câteva zeci de trepte pe scările de lemn. “A fost foarte frumos”, a afirmat fetiţa.
“Comparativ cu anul trecut, sunt mult mai puţini turişti. Sunt turişti români, iar străini aproape deloc. Anul trecut, pe vremea asta, aveam foarte mulţi turişti şi din ţară şi din afară – Germania, Anglia, Spania, Italia…”, a spus custodele cetăţii, Codruţa Davidaş.
Cetatea este deschisă zilnic, chiar şi luni, atunci când, în general, muzeele sunt închise, şi poate fi vizitată între orele 10,00 şi 18,00. Preţul unui bilet de intrare este de 10 lei pentru adulţi şi de 5 lei pentru elevi, studenţi şi pensionari.
Banii care se strâng din vânzarea biletelor, precum şi a suvenirurilor care pot fi achiziţionate de la magazinul cetăţii sunt folosiţi pentru întreţinerea cetăţii.
Tot în acelaşi scop sunt folosiţi şi banii pe care îi dau cei care se cazează în spaţiul destinat acestui scop, respectiv în două camere cu patru paturi, în general familii de străini, atraşi şi de posibilitatea de a dormi în interiorul unei fortificaţii vechi de secole.
În cetate pot fi făcute, contra unei taxe, fotografii de modă, artă sau cu tineri căsătoriţi. De altfel, în interiorul cetăţii pot fi oficiate şi căsătorii.
Familia custodelui este cea care se ocupă ca iarba să fie tăiată mereu proaspăt şi ca florile să fie întreţinute.
“Vizitatorilor le place, cel mai mult, să urce în turnul clopotniţă. E turnul cel mai înalt, de unde se vede tot satul. În turn sunt patru clopote mari, care se trag duminica, la 1, şi în zi de sărbătoare”, a menţionat Codruţa Davidaş. Un alt punct de atracţie este, potrivit acesteia, turnul donjon, unde, la primul nivel, prin intermediul unei scări exterioare, se ajunge într-un spaţiu în care a fost amenajat un muzeu de artă populară şi medievală. În pivniţa aflată sub bolta turnului încă se mai află câteva butoaie de stejar cu dimensiuni impresionante, cu o capacitate de 5.000-6.000 de litri.
“În pivniţă sunt butoaiele de lemn în care se ţinea vinul de către cei de la IAS, de la ferma viticolă, până în 1997, când aceasta s-a desfiinţat”, a precizat Codruţa Davidaş.
Un alt turn, dar care poate fi admirat doar de afară, este “turnul slăninilor”.
“Acolo se păstrau slăninile. Tot satul aducea slănina aici. O zi pe săptămână veneau şi fiecare îşi lua cât îi trebuia. Puneau apoi o ştampilă (sigilau spaţiul – n.r.) şi veneau, în aceeaşi zi, în săptămâna viitoare”, a explicat custodele.
În mijlocul curţii este capela, în interiorul căreia se păstrează fragmente de frescă de la începutul secolului al XVI-lea şi o tribună de lemn decorată cu panouri pictate în stilul floral renascentist de factură populară din 1733.
Cetatea de la Câlnic a fost restaurată între anii 1961-1964 de Direcţia Monumentelor Istorice din România, sub coordonarea arhitectului Ştefan Balş.
În spaţiile din cetate au fost şi sunt organizate mai multe expoziţii documentare şi de artă, iar capela a devenit aula în care se desfăşoară, sau mai bine zis s-au desfăşurat până la izbucnirea pandemiei de coronavirus, simpozioane, colocvii şi conferinţe. În aceeaşi ambianţă s-au desfăşurat concerte şi audiţii de muzică medievală, renascentistă sau barocă, potrivit agerpres.ro.
